Acum cîtva timp, un coleg mai tînăr – şi foarte bine şcolit, inclusiv prin ilustre străinătăţi – căruia îi reproşasem că foloseşte termenul englezesc debate în locul românescului dezbatere mi-a răspuns că nu o face din snobism sau din rutina anglofonă pe care o are (deja?) mai toată generaţia sa, ci pentru a desemna mai precis la ce se referă. Adică la un schimb de opinii argumentate. Termenul românesc – spunea – i se pare compromis prin uz şi abuz: e destul să dăm drumul la televizor şi să vedem ce ni se livrează sub denumirea de „dezbateri“. Absolventul de Litere din mine nu s-a putut abţine să nu-i tragă colegului un „perdaf“ filologic (adică o scurtă lecţie despre „barbarisme“). Dar, în esenţă, are dreptate.

M-am bucurat sa citesc acest pasaj, la inceputul articolului de saptamana aceasta, a lui Mircea Vasilescu, din Dilema. In sfarsit, treptat-treptat, lumea romaneasca pare sa inceapa sa ia pozitie, in loc sa se lase dusa de curentul emotiilor zilnice. Si Mircea Vasilescu este le grand seigneur du style BBC, la noi. Minunat. Restul articolului nu are teme lingvistice, dar merita citit.