am citit la blogul Diacritica următoarea întrebare, pusă de un anume S.D.:

1. Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre ”în stradă” și ”pe stradă”, și anume, când se folosește ”în stradă”. Te-am văzut pe stradă sau Te-am văzut în stradă?

2. Perdelele se pun ”la geam” / ”pe geam” / ”în geam”?

tema e foarte interesanta.

In general, chestia cu „pe strada” si „in strada” aminteste de o problema ampla a limbii romane din ultimii 30 de ani: excesul lui „pe” dar si deformarea utilizarii celorlalte prepozitii (vezi si acest mic articol)

Insa povestea cu „pe strada” e mai simpla, caci e veche, cel putin de cand ma stiu eu, deci nu e vorba de o creatie recenta (ca cele criticate in articolul „obsesia lui PE”) : Citește restul acestei intrări »

observ, începând din 1998, sărăcirea limbii române în privinta prepoziţiilor. Toate prepoziţiile „localizatoare”, să le zicem (adică care arată direcţii, poziţii, situări în spatiu de tot felul) sunt ameninţate de una singură, de PE !

teoria mea e ca e vorba, ca si in alte cazuri ale saracirii (sau, ma rog, modificarii, ca sa fim neutri) a limbii, de o preluare mimetica (si desigur stupida! caci suntem doar români tranzitionisti si nu trebuie sa ne dezicem!)  din engleza.

Iata cateva noi exemple, citite la (si nu pe) http://www.hotnews.ro :

„A revenit campionul / Vezi primele imagini cu Michael Schumacher din nou pe circuit ”

nu e clar de ce trebuie sa fie „pe circuit” si nu clasicul „in circuit„? Exista, desigur, „pe asfalt” sau „pe strada” , dar circuitul presupune un spatiu inchis, la modul efectiv – e un circuit inchis – dar si la modul simbolic. In romaneste, „in” se foloseste pentru situari interioare, iar „pe”, pentru situari „deasupra a ceva”. Mai avem si un „la”, despre el mai jos.

Dan Bittman, numit consilier pe probleme de feedback de la populatie al ministrului Finantelor

aici e deja vorba de o forma foarte incetatenita. Stupida e ea oricum, insa. Sa nu ne facem iluzii ca limba, asa cum o spun lingvistii, e vie si deci are totdeauna dreptate. Nu, limba e vie, insa e vorbita de o suma de prosti sau de destepti. De o suma de oameni cu un simt logic al utilizarii ei, sau fara nici un simt, nici macar bun-simt. Limba e vie, dar nu „are dreptate” din oficiu, as zice eu, ci este, mai degraba, o forma de coagulare a nivelului de prostie sau inteligenta lingvistica, dintr-un popor, la un moment dat al istoriei lui. Limba actuala nu e altceva decat un instantaneu de un anumit tip al culturii comunicarii, al nivelului de rafinare al modului nostru de a gandi.

Daca vreti sa aflati de unde provine distorsionarea cu „pe” de mai sus, atunci cititi acest titlu, tot de la hotnews.ro:

Anthony Dworkin, expert la European Council on Foreign Relations: „Este nerealist sa credem ca toate atacurile teroriste pot fi prevenite”

daca limba engleza functioneaza asa – cu „on” in anumite sintagme, si o face demult, nu din anii 80 sau 90 incoace, nu inteleg de ce ar trebui sa devenim si noi, brusc, asa de engleziti?nu e vorba aici de nationalism, ci de mentinerea unei coerente la nivel logic si de „istorie logica” a limbii. Orice limba poate alege orice fel de mod de exprimare, dar ea are nevoie, deobicei, de o coerenta interna (intre diversele cazuri similare care apar in limba). Ceea ce la noi e tot mai putin cazul – asta e cel putin impresia mea.

Amintesc aici ca mai exista o problema similara, provenita tot dintr-o preluare gresita de constructie englezească, unde de data asta „în” îl înlocuieşte pe „de”:

Greşit : Este interesat în probleme de management / corect: este interesat de probleme de management. (citat din Narcisa Forăscu)

Alte utilizari gresite ale lui PE

„Lista articolelor publicate de X pe portalul LiterNet.ro”

Desigur ca ar fi mai firesc sa folosim „la”, ca in cazul „…publicate de X la editura Liternet.ro”. Dar, in definitiv, daca publici articole intr-un ziar, dar la o editura, de ce sa nu le publici pe un portal? Limba romana pare sa sufere de rigoarea excesiva a acelei reguli numita „exceptie”.

originile lui PE – în mitocănia anilor ’80

Radacinile fenomenului le-am auzit in anii 80, cand amici care locuiau in noile cartiere de blocuri, vorbeau despre „a merge pe stand” si desigur „a merge pe Studenţesc” – strandul studentesc din zona Lacul Tei, Bucuresti) si nu foloseau clasica (si logica) sintagma de „a merge la strand”, echivalenta cu „a merge la cinema” sau „la mare”. Astept sa vad cand o sa ajunga romanul sa spuna si ca a fost „pe Varna, pe Bulgaria” in loc de „la Varna, in Bulgaria”. Si daca tot e vorba de litoral, acum in plin ianuarie, as aminti ca exista desigur si forme corecte ale lui „pe”, ca in cazul lui „pe plaja” si „la plaja”. „Pe plaja, nisipul era fierbinte”, insa „la plaja au mancat carnati si au baut bere” (asta ca sa fim in ton cu mitocania folosirii lui PE !).

mirgarea lui PE

am fost atentionat de Irina S. ca PE mai si dispare din unele locuri! Si lasa o impresie la fel de proasta: „Cartea care am cumparat-o” (in loc de „pe care am cumparat-o”) sau „prajitura care am mancat-o”. Nu comentez apententa Irinei pentru carti si prajituri (o combinatie, as spune, destul de bruxelleza! – daca ar fi sa consideram prajiturile cu ciocolata din piata Sablon).

Ce mi se pare interesant aici, e ca PE dispare in mod inadmisibil dintr-un loc, acolo unde „omul recent” e prea lenes pentru a folosi doua cuvinte (pe+care), si apare in alte locuri, inflationist, acolo unde n-are ce cauta.   Pare deci ca migreaza, intr-un mod straniu. (Prepozitia asta pare sa refaca drumul noilor nostri emigranti: dispar cu totul din satele romanesti, si apar acolo unde italienii nu si-i doresc…)

ca la noi la nimenea? nicidecum! în Franţa se întâmplă ceva similar…

Matei imi scrie: As vrea să mai adaug că şi în franceză asistăm la acelaşi fenomen: „à” este înlocuit cu „sur”. „Je vais à Marseille” devine mitocăneşte „Je vais sur Marseille”.
Aş adăuga însă că în Franţa pare să fie doar o problemă pentru vorbitorii de limbă franceză cu un nivel scăzut de cultură. De observat că în România problemele de mai sus sunt generalizate!

ce spun dicţionarele limbii române

conform dexonline, http://dexonline.ro/search.php?cuv=pe nu am gasit nicaieri in dictionarele limbii romane, nici chiar in cele relativ recente (2004), notata utilizarea lui „pe” cu sens de „pentru” (comisia „pe”/in loc de „pentru”/ probleme sociale).

câteva texte de referinţă despre utilizările noi ale lui „pe”

Rodica Zafiu, în România Literara nr. 9/2005: „PE” familiar

Rodica Zafiu, în România Literara nr. 38/2001: ” ‘În’ sau ‘pe’ Internet”

Cătalin Sturza, în Blog de jurnalist cultural: „(Lingvistice) Care pe care”

Valeriu Ungureanu, în blogul Valu(l): „Scriu corect în Internet?” – despre sintagma „pe internet” sau „în internet”

Amenzi CNA pentru folosirea greşită a limbii române: CNA a somat 3 televiziuni pentru greseli de limba româna (Unii merg mult mai departe cu corectivele si coerciţia… Dar e, in definitiv, un semn bun pentru constientizarea problemelor de coerenţă a limbii!)

(lista de completat…)

Actualizare

inca un citat cu pe folosit gresit, in loc de la:

„Lupta pentru plecarea sau rămânerea lui Traian Băsescu se dă acum pe toate nivelurile”

(Sabina Fati, RL, iulie 2012)

e evident ca in româna clasica se foloseste „la toate nivelurile” si nu „pe toate nivelurile”.

Actualizare (12.07.2014)

inca doua alte articole despre folosiri gresite ale lui pe:

 

%d blogeri au apreciat asta: