Chiar și generosul și seninul profesor Mircea Vasilescu, redactor șef al Dilemei Vechi și cadru al Universității București, a ajuns să se înfurie pe felul în care se vorbește astăzi limba română. In articolul săptămânal al dânsului de la Adevărul, cu ocazia zilei naționale de întâi decembrie 2013, critică acid, dar cu obișnuitul lui umor, uzul anglicismelor inutile și mai ales vulgaritatea limbii „oficiale” și a discursului public din mass-media:
Profesorul Vintilă Mihăilescu scria, de asemenea, că e tot mai des solicitat de jurnalişti să explice şi să comenteze “cum e românu’”. S-ar părea că există un interes tot mai mare al publicului pentru a lămuri anumite chestiuni privind identitatea naţională şi valorile româneşti. (…) Sunt nedumerit însă că toate aceste dileme identitare sunt orientate mai degrabă către valorile simbolice decât spre acele gesturi simple care ţin de puterea fiecăruia, nu de cine ştie ce valori majore, bune de scos de la naftalină de Ziua Naţională. Să luăm, de exemplu, limba română.(…)
(…) cuvintele englezeşti (…) : uneori inevitabile (căci încă n-avem termeni potriviţi în limba română), alteori folosite din snobism, alteori din incultură lingvistică şi comoditate, au devenit o prezenţă greu de combătut în vorbirea noastră cea de toate zilele. Observ în jurul meu, la oameni altminteri educaţi, că e chiar la modă să strecori, în vorbire, câte un “what the fuck” ca să te dai interesant. Citește restul acestei intrări »

am citit la blogul Diacritica următoarea întrebare, pusă de un anume S.D.:

1. Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre ”în stradă” și ”pe stradă”, și anume, când se folosește ”în stradă”. Te-am văzut pe stradă sau Te-am văzut în stradă?

2. Perdelele se pun ”la geam” / ”pe geam” / ”în geam”?

tema e foarte interesanta.

In general, chestia cu „pe strada” si „in strada” aminteste de o problema ampla a limbii romane din ultimii 30 de ani: excesul lui „pe” dar si deformarea utilizarii celorlalte prepozitii (vezi si acest mic articol)

Insa povestea cu „pe strada” e mai simpla, caci e veche, cel putin de cand ma stiu eu, deci nu e vorba de o creatie recenta (ca cele criticate in articolul „obsesia lui PE”) : Citește restul acestei intrări »

Am inceput acum cativa ani acest blog tocmai pentru ca eram furios. Furios ca limba romana este stalcita si saracita, datorita utilizarii ei agramate in internet. Internetul, devenit astazi cel mai important mediu de comunicare si culturalizare, pentru generatia tanara din Romania, livreaza o limba romana execrabila:

1. mass-media
articolele din presa online abunda in greseli de gramatica, dar mai ales de limba. Despre o calitate literara a textului de presa nu mai poate fi vorba, nici pe departe. Nici macar independentul www.hotnews.ro nu face exceptie, iar de televiziunile mogulizate, ale caror angajati par sa fie croiti dupa chipul si asemanarea fostilor securisti agramati care le prezida si finanteaza, ce sa mai vorbim? Citește restul acestei intrări »

motto: „ignoranţa mea e la fel de bună ca ştiinţa ta” (Asimov)

Citește restul acestei intrări »

Una-ntruna

2 Septembrie, 2010

In timp ce angajaţii concernelor multinaţionale inventează pe bandă rulantă o limbă nouă de lemn, cu ale lor „meetings” şi „debates”, limba română din popor e vie şi nevătămată.

Salut, deci, înlocuirea lui „non-stop” cu… ce vedeti mai jos! 🙂

carciuma - deschisa una-ntruna

Ce înseamnă în limba română „arte performative„? Chiar şi Dilema Veche pare să fie în acest caz derutată. Sau poate că tocmai a creat un nou termen românesc? Termenul pare să fi fost adoptat şi de o serie de alte reviste culturale, în bună tradiţie românească a lui „copiază, că astfel nu-i nevoie să gândeşti!”.  Am găsit termenul aici, la Dilema Veche. El nu există în DEX, dar e practicat de ceva reviste culturale româneşti. Am înţeles din context că termenul vrea să fie o traducere în limba română a lui performing arts (şi nu a lui performative arts care există şi el, dar e versiunea greşită a termenului, în limba engleză, şi are o răspândire extrem de restrânsă!). Însă problema e că dacă traduci performing cu „performativ”, atunci ajungi în cu totul alt loc, căci performative (în engl, fr, germ), înseamnă cu totul altceva. Se întâmplă cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri ale ultimilor 20 de ani – traducerile se fac în grabă, şi, din păcate (cu toată stima mea pentru Dilema şi alţi performing artists actuali), după ureche! Căci chiar în limba engleză, de unde termenul pare împrumutat, el înseamnă altceva, atunci când e performative şi nu performing. La fel în franceză. Performativ(e) e în aceste limbi (dar şi în germană) un termen extrem de tehnic al lingvisticii (vezi mai jos). Dacă ar fi să găsim o traducere care să respecte întocmai termenul de „performing”, si să fie musai un anglicism, probabil că ar trebui să folosim „arte performante” şi nu „arte performative”. Dar cui îi pasă în România de astfel de detalii? În plus, probabil că celor care au folosit această sintagmă pentru prima oară, în limba română, nu le-a picat bine (şi pe drept cuvânt) faptul că „performant” există deja în româneşte, şi are, desigur, sensul şi conotaţiile lui specifice. Mai cred că în limba română ideea de a folosi aşa o combinaţie de termeni e nefirească: substantiv + adjectivare de verb în forma present continuous (arts + (to perform > performing) ). În limba romană nu îmi amintesc prea multe exemple de acest tip. Îmi vine, totuşi, „stea căzătoare” în minte, şi „tablete energizante” (dar acesta din urmă e si el un termen împrumutat forţat din engleză, după acelaşi calapod). Există, în româna clasică a secolului XX, multe exemple însă, în care, similar cazului nostru, „artele care trăiesc” se numesc „arte vii” şi nu „arte trăitoare”, chiar dacă desigur cel de-al doilea termen e ceva mai nuanţat, dar nu pare să fi fost agreat sonor sau stilistic de vorbitorii sec. XX… (sau nu-i aşa?). Pe de altă parte, daca ar fi să fim foarte fideli termenului englezesc (dar vom vedea mai jos că nu e necesar!) cred că acea variantă cu „arte trăitoare” sau „arte performatoare” sau „arte revoltătoare”, etc. ar fi modul cel mai apropiat de limba engleză. Asta doar dacă ar fi să facem o traducere care să respecte aceleaşi proceduri lingvistice (substantiv + adj. derivat din present continuous). Pe de altă parte, conceptul englezesc de performing arts nu e, aşa cum probabil îşi închipuie românul, chiar şi cel citit, un cuvânt unic, intraductibil, preluat de toate culturile şi limbile ca atare. Nici vorbă. El are echivalente utilizate absolut curent, cel puţin în limbile franceză şi germană: arts de la scène / arts vivants (fr) = performing arts (engl) = darstellende Künste (germ) Aş vedea deci ca posibil un termen românesc nou, echivalent pentru performing arts. Traducerea lui ar putea pleca din zona definită de sintagme ca „arte ale scenei„, „arte vii” sau „arte reprezentate„, „arte scenice„. (Şi invit cititorii să facă propuneri, ca pe vremea lui Heliade-Rădulescu!) Dar sigur că nouă, românilor, ni se pare mult mai penibil să inventam un cuvânt românesc, decât să preluăm fără modificare unul străin. Dacă aşa s-ar întâmpla în toate limbile pământului, probabil că nu am avea deloc diversitate, sau ea ar rezulta numai din scâlcierile aceluiaşi cuvânt, preluat la nesfârşit de diverse populaţii, ale căror limbi ar fi doar nişte simulacre, conţinând ca într-un esperanto ciudat, aceleaşi cuvinte, inserate pe altă structură gramaticală, pronunţate cu alte accente şi alte terminaţii. Cu timpul, chiar şi structura gramaticală s-ar unifica într-o limbă post-babel de tip nou, într-aşa o lume. În final, ce mă deranjează cel mai tare e faptul că împrumutul acesta nou din engleză sugerează cumva că avem de-a face cu o ramură nouă a artelor, cu ceva „contemporan” cu orice preţ. În realitate e vorba de un termen clasic, care cuprinde arte cât se poate de clasice! Les arts de la scène, în varianta franceză, conţin, pur şi simplu: teatrul, dansul, muzica, circul, iluzionismul, etc. Chiar dacă desigur avem astăzi şi „performance art” (similară cu „happening„), ea e iarăşi altceva, e o formă de „scenizare” a artelor plastice, şi un caz aflat în minoritate, în cadrul artelor scenei. *** Actualizare, 11.12.2010: Astăzi am descoperit în situl ministerului culturii, în sfârşit, o traducere ideală a termenului de „performing arts”: ea se numeşte „artele spectacolului„. Vezi situl ministerului. Minunată soluţie de traducere! Firească şi exactă! Mă bucur că există, în sfârşit, un loc public în care cineva se ocupă şi de exprimarea în limba română. E dealtfel firesc ca acel loc să fie (şi) ministerul culturii. E trist însă că se întâmplă doar acolo. iar Marius Laza, intr-un comentariu scris in acest blog, propune „performing arts” =”arte interpretative” (facand o traducere corecta a lui „performer” = interpret). Traducerea e corecta, dar mai putin fireasca (in spiritul limbii) decat „artele spectacolului”. *** aici două exemple de traducere în context, între franceză şi engleză, a termenului de performing arts:

http://www.lecentredesarts.com/ Le centre des arts vivants, Paris = the center for performing arts, Paris. http://www.artsalive.ca/en/mus/index.asp fr: Le Centre national des Arts (CNA) présente le volet Musique d’Artsvivants.ca, l’endroit revé pour découvrir le monde excitant des arts de la scene! Apprenez tout sur la musique d’orchestre, l’Orchestre du CNA, şes musiciens et amis, les grands compositeurs, les chefs d’orchestre et bien plus encore! engl: The National Arts Centre (NAC) presents ArtsAlive.ca Music, a great place to discover the excitement of the performing arts! Learn all about orchestral music, the NAC Orchestra, its musicians and friends, great composers, conductors and much more!

Iată mai jos şi definiţiile exacte ale termenului „performativ”, în engleză şi franceză, aşa cum e el folosit în Dilemă online, în sintagma „arte performative”. Precizez că el nu există în dicţionarele româneşti.

performative

Pronunciation: \-‘fo˙r-m?-tiv\ Function: adjective Date: 1955

being or relating to an expression that serves to effect a transaction or that constitutes the performance of the specified act by virtue of its utterance promise > — compare constative (din Merriam-Webster) ***

performing
Function: adjective
Date: 1889

of, relating to, or constituting an art (aş drama) that involves public performance (din Merriam-Webster)

***
PERFORMATIF, -IVE, adj.

(LINGUISTIQUE)

A.- [D’apres la théorie d’Austin, en parlant d’une catégorie de verbes] Les verbes performatifs seraient ceux qui non seulement décrivent l’action de celui qui les utilise, mais aussi, et en meme temps, qui impliqueraient cette action elle-meme. Ainsi, les formules « Je te conseille de… », « Je jure que… », « Je t’ordonne de… », réaliseraient l’action qu’elles expriment au moment meme de l’énonciation (Greimas-Courtés 1979).
B.- P. ext. [En parlant d’énoncés, d’actes de lang.] Qui réalise une action par le fait meme de son énonciation. Anton. constatatif. Fonction performative. Vouloir traiter les énoncés performatifs comme des propositions au sens strict revient a les déclarer dénués de sens (puisque ni vrais ni faux) ou a les considérer comme des pseudo-propositions, a moins d’élargir la notion de sens pour y introduire, en plus des valeurs de vérité, des notions comme celles de « réussite » ou de « malheur » de la parole (Thines-Lemp. 1975).

Empl. subst. masc.

¦ sing. a valeur de neutre. Le langage juridique releve souvent du performatif (Thines-Lemp. 1975).
¦ P. méton. Enoncé qui a ces caracteres. Je-t-aime est sans nuances. Îl supprime les explications, les aménagements, les degrés, les scrupules. D’une certaine maniere – paradoxe exorbitant du langage -, dâre je t-aime, c’est faire comme s’il n’y avait aucun théâtre de la parole, et ce mot est toujours vrai (îl n’a d’autre référent que sa profération : c’est un performatif) (R. Barthes, Fragments d’un discours amoureux, 1977, p. 176 ds Rob. 1985).
(din dicţionarul francez al CNRTL)

În boom-ul imobiliar al anilor 2004-2007, locaţie a devenit un termen predilect în limba presei româneşti. Şi cum presa e la fel de deşteaptă ca poporul pentru care scrie, nimeni nu s-a gândit să deschidă un dicţionar şi să verifice acest termen.

E evident că locaţie a fost preluat mimetic din engleză, unde el înseamnă o poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat in mod special, etc. In lumea filmului are sens de „loc in care se filmeaza” (on location). Locaţie vine evident din latinul „locus” si deci are aceeaşi origine ca şi românescul „loc”. Cum însă „loc” e în româneşte prea ambiguu, cineva a simţit nevoia să preia cuvântul englezesc exact la fel, fără să ştie sau să verifice că locaţie există în limba română demult, e importat din limba franceză, unde are alt sens, şi înseamnă, în română ca şi în franceză: chirie. Utilizarea clasică, în româneşte, este: a lua în locaţie un spaţiu.

Sigur că orice termen poate fi schimbat într-o limbă, sau înlocuit cu altul nou, dacă asta se decide de comun acord. Ce e însă frapant în limba română, e cum ea pare, în evoluţia ei din ultimii ani (sau poate din totdeauna?)  expresia unui diletantism perpetuu. Pentru că ce altceva decât agramarea poate duce o întreagă naţiune către utilizarea aceloraşi cuvinte, cu sensuri mereu schimbate? (Locaţie şi a aplica sunt doar doua exemple).

locaţie în româneşte:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ’98 (www.dexonline.ro)

in engleză:

Main Entry: lo·ca·tion           Listen to the pronunciation of location
Pronunciation: \lō-ˈkā-shən\
Function: noun
Date: 1597
1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location
2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches

în franceză:
LOCATION, subst. fém.
A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L’obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux (Wolkowitsch, Élev., 1966, p. 154).

À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin (Sand, Souv. de 1848, 1876, p. 45).
En location. Avoir, prendre en location. Les Beauvilliers en location, n’ayant plus le toit des ancêtres (…) : est-ce que, vraiment, ce ne serait pas à mourir de honte? (Zola, Argent, 1891, p. 368) :

1. Cette maison, qui avait longtemps appartenu à une famille de province qui dédaignait de la mettre en location, avait été vendue, il y avait environ six mois, à une jeune femme vêtue de noir…
Ponson du Terr., Rocambole, t. 2, 1859, p. 75.
(sursa: CNRTL)
%d blogeri au apreciat asta: