despre „locaţie” şi alte anglicisme cu sens greşit (sau despre diletantism ca factor generator al limbii române)

6 Februarie, 2009

În boom-ul imobiliar al anilor 2004-2007, locaţie a devenit un termen predilect în limba presei româneşti. Şi cum presa e la fel de deşteaptă ca poporul pentru care scrie, nimeni nu s-a gândit să deschidă un dicţionar şi să verifice acest termen.

E evident că locaţie a fost preluat mimetic din engleză, unde el înseamnă o poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat in mod special, etc. In lumea filmului are sens de „loc in care se filmeaza” (on location). Locaţie vine evident din latinul „locus” si deci are aceeaşi origine ca şi românescul „loc”. Cum însă „loc” e în româneşte prea ambiguu, cineva a simţit nevoia să preia cuvântul englezesc exact la fel, fără să ştie sau să verifice că locaţie există în limba română demult, e importat din limba franceză, unde are alt sens, şi înseamnă, în română ca şi în franceză: chirie. Utilizarea clasică, în româneşte, este: a lua în locaţie un spaţiu.

Sigur că orice termen poate fi schimbat într-o limbă, sau înlocuit cu altul nou, dacă asta se decide de comun acord. Ce e însă frapant în limba română, e cum ea pare, în evoluţia ei din ultimii ani (sau poate din totdeauna?)  expresia unui diletantism perpetuu. Pentru că ce altceva decât agramarea poate duce o întreagă naţiune către utilizarea aceloraşi cuvinte, cu sensuri mereu schimbate? (Locaţie şi a aplica sunt doar doua exemple).

locaţie în româneşte:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ’98 (www.dexonline.ro)

in engleză:

Main Entry: lo·ca·tion           Listen to the pronunciation of location
Pronunciation: \lō-ˈkā-shən\
Function: noun
Date: 1597
1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location
2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches

în franceză:
LOCATION, subst. fém.
A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L’obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux (Wolkowitsch, Élev., 1966, p. 154).

À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin (Sand, Souv. de 1848, 1876, p. 45).
En location. Avoir, prendre en location. Les Beauvilliers en location, n’ayant plus le toit des ancêtres (…) : est-ce que, vraiment, ce ne serait pas à mourir de honte? (Zola, Argent, 1891, p. 368) :

1. Cette maison, qui avait longtemps appartenu à une famille de province qui dédaignait de la mettre en location, avait été vendue, il y avait environ six mois, à une jeune femme vêtue de noir…
Ponson du Terr., Rocambole, t. 2, 1859, p. 75.
(sursa: CNRTL)

23 Responses to “despre „locaţie” şi alte anglicisme cu sens greşit (sau despre diletantism ca factor generator al limbii române)”

  1. anonim Says:

    vad ca de comentat nu comenteaza nimeni… dovada ca putini sunt atenti la ce le iese pe gura. Asta este! Idiocratia e aproape! Si ca o completare: la fel de jalnici mi se par cei care folosesc cuvantul RON, cuvant care nu are nici o treaba cu limba romana, dar asa se cred ei mai interesanti. Cand auzi ca unu din trei elevi e oligofren si nu ia bacu’ ce te mai miri?!

  2. a Says:

    oameni buni, limba e vie, uzanta limbii face regulile, nu invers. Si da, presa e cea care da totusi tonul…

    Stiti numele de mai jos, Rodica Zafiu?
    http://student.hotnews.ro/stiri-intalniri_online-3344522-interviu-filologul-rodica-zafiu-despre-cuvinte-moda-snobism-clisee.htm

    Citat din interviu, despre acest mult hulit cuvant.

    Sunt cititori ai Hotnews.ro ce acuză folosirea cuvântului „locaţie” în diferite texte. Cu ce sens ar trebui folosit?

    Nu poţi alunga împrumuturile necesare şi nici chiar împrumuturile la modă, pentru că, dacă acestea încep să circule, înseamnă că nu sunt cu totul inutile: înlocuiesc o formulă mai lungă, se specializează pentru o nuanţă de sens, conotează ceva suplimentar. Cuvântul „locaţie” este mai precis decât cuvântul „loc”, într-un context de tipul: „pentru un utilaj s-a găsit o anume locaţie”. Folosirea cuvântului cu sensul de „(am)plasare” este deci justificată. Nu poţi să aduci ca argument împotrivă DEX-ul, a cărui ultimă ediţie datează din 1996. De atunci au intrat în limbă multe cuvinte noi.

    Dar nu trebuie să acceptăm ca „locaţie” să înlocuiască termenul „loc”, în exemple ridicole, de felul „ Cei doi îndrăgostiţi şi-au vorbit într-o locaţie din pădure”. Sunt multe cuvinte la modă, folosite în exces şi în contexte nepotrivite.

  3. anonim Says:

    zice bine Geocer… snobism. Daca sefa catedrei de Limba Română a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, Rodica Zafiu, nu poate sa foloseasca pentru utilajul dumneaei cuvantul „amplasament” …e clar!

  4. horia Says:

    @Geocer si Anonim:

    de acord cu voi!
    Parerea mea e ca, chiar daca limba e vie si se transforma, ea nu e independenta de noi, ci e o functie a unei anumite culturi. Daca cultura e tembela, iese o limba cu locatii (adica de lemn). Daca cultura e desteapta, limba pastreaza o coerenta logica mai mare.
    In final, sigur ca putem spune ca e tot aia: si „amplasament” e din franceza, nu e din protoromana, iar acum avem alt neologism care il inlocuieste pe cel vechi. Tot aia, s-ar putea spune.
    Totusi, e evident ca lipsa de consecventa a limbii romane e caraghioasa si obositoare.
    Deci, Rodica Zafiu are dreptate pana la un punct: lucrurile se pot schimba, de ce nu? Insa ramane intrebarea „sensului” si coerentei acestor schimbari.
    In plus, limba e doar unul din multele lucruri care ne revolta si ne scarbesc, in romania, de prin anii 1946 incoace. Suntem si suparaciosi, si comentatori la nesfarsit. Insa comentariul critic e prima sansa a unei culturi de a deveni mai coerenta si mai consistenta.

  5. Stefan Says:

    Sunt perfect de acord cu ce a spus a (sau Rodica Zafiu).
    O mica observatie am: nu ti se pare ciudat sa incepi un articol ce critica englezismele chiar cu un englezism? In loc de boom puteai foarte usor sa folosesti explozie, ma gandesc eu. Asta daca intr-adevar practici ce predici.🙂

  6. horia Says:

    draga Stefan, raman la parerea mea ca romanii folosesc limba lor intr-un mod extrem de diletant, cel putin cand e vorba de exactitatea ei, si de a cumpani un pic cand se introduce un termen nou. Stiu bine asta, pentru ca traiesc intre doua limbi si culturi diferite, si am adesea de-a face cu traduceri si cu gasirea de termeni echivalenti. Stiu ca aceste probleme pot fi tratate aiuristic, superficial, sau serios. Diferenta e normal una de cateva minute de cautat in dictionar. Ceea ce nimeni nu face, deobicei, in Romania de astazi.

    Referitor la „ce predic” si „ce fac” e normal sa folosesc limba asa cum este ea. Nu pot sa ma ocup de o curatare a ei. Comentez pentru a constientiza niste probleme in viitor. Nicidecum pentru a face ordine – nu sunt academia romana, nici DEX-ul.

    Se poate discuta pe marginea unei situatii, chiar daca ea nu e rezolvabila. Constientizarea ei ajuta mai mult decat sa ne spunem reciproc „dar nici tu nu poti fara anglicisme”.

    Dealtfel „boom” nu e asa un cuvant stupid, pentru ca e oricum univoc (si nu ca „locatie” sau ca „a aplica”!), in plus, explozie e tot un neologism. Diferenta e ca unul e mai nou, altul mai vechi.

    In plus, „boom” e un cuvant consacrat pentru „dezvoltare economica brusca” ca sa-i spunem asa. Poate s-ar fi putut si el scrie altfel. Dar cum limba romana face de multa vreme aceste ineptii, nu avem cum s-o modificam din radacina. Insa o discutie culturala despre spiritul in care se intampla aceste lucruri e oricand posibila si, cred eu, cat se poate de constructiva!

    In final, ma simt putin ca intr-o discutie tv, tipic romaneasca: „domn’le, dar nici mata nu faci altfel, ce tot critici acolo?!”. E obositor felul in care, in Romania de astazi, toata lumea incearca sa improaste pe toata lumea cu noroi. Sa spuna „nimeni nu e mai breaz, toti suntem o apa si-un pamant, si din cauza asta e bine cum suntem, caci nici unul dintre noi nu are autoritatea necesara ca sa ne critice, sau sa ne ceara sa ne indreptam”.

    Limba romana ilustreaza catastrofa morala in care se afla Romania de multa vreme deja. Iar mass-media actuala accelereaza aceasta situatie, viteza cu care mentalitatea asta se autoreproduce, tot mai nociv.

    Intr-o buna zi, Romania va fi tara anti-principiilor, a non-eticii si a unui perfect laissez-faire, a lui merge si-asa (vorba lui Traian Ungureanu) Si a lui „e minunat in namolul nostru, nicaieri nu e mai bine”. Asta in cazul in care nu ESTE deja.

  7. mijka Says:

    LOCÁȚIE, locáții, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru un lucru luat în folosință. ♢ Taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. Determinare a poziției unei nave în larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)
    Sursa: MDN | Adăugată de tavi | Greșeală de tipar | Permalink

  8. anonim Says:

    @mijka

    nu vad care e ideea…
    ne arati ca a adaugat tavi ceva?
    ca stii cu google?

  9. mijka Says:

    @anonim
    Vreau sa arat ca in dictionarul de neologisme exista cuvantul acesta

  10. horia Says:

    @tavi: daca citesti articolul meu de mai sus, o sa vezi ca aceeasi definitie din MDN, cea pe care ai dat-o tu, o dau si eu acolo.

  11. georgian Says:

    O limba mult prea frumoasa la un popor dobitoc . Fara suparare…

  12. victor Says:

    Cu atat mai „dobitoc” este cel care nu este de acord si/sau denigreaza poporul care foloseste o anumita limba (sau un anumit spatiu geografic) fara a argumenta coerent si matur ceea ce sustine (aviz georgian).

    Cat despre neologisme, limba romana este o limba in mare parte compusa din neologisme (daca nu cumva istoria pe care o invatam in anii preuniversitari nu ne invata intocmai ceea ce s-a petrecut cu adevarat). In acest context, este inutil sa ne lamentam cand un cuvant nou devine parte din vocabularul de zi cu zi al romanului, Este deranjant cand este folosit in exces (asa cum s-a subliniat deja mai sus) si mai ales cand este folosit in mod gresit, insa @horia omite un subpunct din definitia postata de mijka: nr. 2. Mijka nu precizeaza cand a fost realizat MDM-ul, dar prin analogie, definitia indica utilizarea cuvantului „locatie” in contextul subiectului dezbatut justa.

  13. horia Says:

    @victor: nu prea vad ce legatura are definita nr. 2 (amintita de tine) cu utlizarea lui „locatie” in sens de „loc”, „adresa”, „spatiu construit”, etc. Sensul nr. 2 este un termen pur tehnic ( mai exista si „radiolocatie”, etc, in acelasi sens), si nu are legatura cu acea utilizare a lui „locatie”, criticata in articolul de mai sus, decat in modul in care el s-a format (plecand de la acelasi termen englezesc de „location”, probabil).
    in plus, la „radiolocatie” ar fi putut fi utilizat ceva de genul „localizare” (plecand de la „loc”), De ce nu s-a intamplat asa, e iarasi un mister al limbii si poporului roman.

  14. victor Says:

    @horia: de acord, ai dreptate din toate punctele de vedere, insa poate ca ar fi trebuit sa folosesc „extrapola” in loc de „analogie” si astfel probabil ca m-as fi apropiat mai mult deea ce am dorit sa exprim prin amintirea Sensului nr.2. Cat despre „un mister al limbii si poporului roman”, cred ca acesta ar fi un subiect mult mai interesant de dezbatut.

    Locuiesc intr-o zona in care se folosesc trei limbi, iar una dintre ele este occitana. Vorbitorii de occitana nu si-au adaptat limba la cerintele vremurilor. Prin comparatie cu spaniola, franceza si italiana, occitana a ramas pura si ca atare, dupa doua mii de ani este in curs de disparitie. In Italia si Spania sunt folosite sute de dialecte si cateva limbi (diferite de limba italiana si cea spaniola) care au suferit putine modificari in cursul istoriei. Cum se face ca in vocabularul romanesc modern se cunosc atat de putine cuvinte de origine daca? Ma intreb daca nu cumva limba romana nu este altceva decat un dialect infestat de neologisme si transformat din ratiuni politic-administrative din „dialect” in „limba”.


  15. […] locatie este unanim dispretuit de catre puritanii limbii romane. pare exemplul preferat cind se vorbeste de anglicizarea insidioasa s-a intins ca o peltea peste toate graiurile lumii. […]


  16. […] de nenumarate ori gresit?! Daca va intereseaza ce inseamna cuvantul asta, cautati in DEX sau in postarea aceasta pe un alt […]


  17. Mă frământă o problemă: să vorbesc ca în DEX sau să vorbesc în aşa fel încât să mă înţeleagă cei din jurul meu?


  18. Un mic comentariu: „Locatie” nu este gresit. In DEX’09, a fost introdus si sensul de „loc anume, precis determinat”. Parerea mea e ca limbii romane ii lipsea un termen. Si in nevoia de a defini, oamenii au inceput sa foloseasca „locatie”. Fiindca ramanea o carenta, nevoia de un cuvant. Cum definesti de pilda, o cladire gen ArCub, in care se desfasoara tot felul de programe culturale din toate sferele, adunari cu diverse scopuri, sedinte, etc.. ? Cuvantul „loc ” nu e suficient. „Loc” defineste un loc🙂 . Un parc, un loc de pe strada, un loc dintr-o casa, dintr-un sertar… e prea larg ca sens. Cand spun „loc” nu simt ca defineste o casa, o cladire, o incinta unde se petrece o activitate . Pe de alta parte, pentru cuvantul „locatie” exista alte alternative : chirie, taxa, …
    Si atunci s-a ajuns la concluzia ca putem imprumuta forma si sensul termenului existent in limba engleza .

  19. horia Says:

    @sergiu somesan („Mă frământă o problemă: să vorbesc ca în DEX sau să vorbesc în aşa fel încât să mă înţeleagă cei din jurul meu?”)
    ei, nu e nevoie sa fiti asa de pretios, folosind intrebari retorice. Mai bine veniti cu o afirmatie. Sigur ca limba e cea vorbita, dar intr-o tara in care cultura de orice fel e pe cale de disparitie, ne putem pune intrebarea (care nu e retorica!) daca e cazul sa ne raliem la o agramare tot mai raspandita sau sa ii opunem standardele ratiunii si ale unei limbi coerente. O limba are coerenta daca vorbitorii ei sunt coerenti in gandire. Devine absurda si primitiva cand e folosita fara un minim respect al sensurilor ei traditionale. In extremis, vom avea o limba tot mai apropiata de jargon. Ea va fi diferentiata pe straturi si varste, si nu va permite o comunicare INTRE diferitele grupari care vorbesc variante diferite (ceea ce e totdeauna valabil, dar doar in zone marginale ale limbii, nu in zona nucleului ei, asa cum se intampla tot mai mult in Romania, acum!)

  20. horia Says:

    @sergiu somesan („Parerea mea e ca limbii romane ii lipsea un termen.”)
    parerea dvs. este si cea a majoritatii romanilor. Altfel n-ar folosi toti asa de veseli toate anglicismele care le cad in mana (sau pe limba!). Problema e ca faceti o eroare de rationament: imaginati-va toate acele fraze din care, dupa parerea dvs., cuvantul „locatie” nu poate fi scos, fara a le denatura sensul, puse in contextul anilor 1930, 60 sau 80. Sunt sigur ca ele ar fi fost la fel de clare si exacte SI pe atunci, fara sa aiba nevoie de „locatie”. Chiar va imaginati ca limba ar fi asa de saraca fara acest cuvant, care nu numai ca e inutil, dar e si folosit inflationar si zgarie urechile oricarui om care tine sa nu se lase in voia valurilor vremii? Dati-mi orice fraza doriti dvs., care contine „locatie” si eu va demonstrez ca se poate si fara „locatie”.

    Acelasi lucru mi s-a tot spus despre „a aplica la o bursa (sau job)”, si am constatat ca si acolo totul e imaginar. E imaginara aceasta „indispensabilitate” a cuvintelor respective. Ea apare din faptul ca noile constructii de fraze sunt adaptate respectivului cuvant, si il FAC indispensabil in constructia respectiva. Construind insa altfel fraza, se poate comunica acelasi lucru, insa cu alte cuvinte si alta constructie.
    Desigur ca romanii sunt liberi sa schimbe de oricate ori vor (in decursul unei generatii sau a 20 de ani) termenii limbii lor. E limba lor, fac ce vor cu ea. Dar trebuie sa accepte ca exista si cate un comentator de pe margine, ca mine, care remarca cat de caraghioase sunt intoarcerile la 180 de grade, schimbarile fara noima, alergatul dupa „cele mai noi cuvinte” si cele mai „cool” anglicisme. Ne „focusam” pe cuvinte cat mai cool, pierzand, de fapt, orice „focus”, prin alergatul dupa mode. Asa cum politicienii romani la ora actuala au carente grave la coerenta, la a fi consecventi cu afirmatiile proprii de acum un an, sau doar de acum o zi, tot asa si limba romana a electoratului lor sufera de amnezie: nu doar amnezia despre gogomaniile contradictorii ale alesilor, dar si cea despre lipsa de consecventa in a se exprima, in a folosi limba romana.

  21. CORINA Says:

    Bună! În cuvinte compuse ca „geolocație” și „ecolocație” acest cuvânt, „locație”, a fost preluat cu sensul său englezesc, franțuzesc, etc., deși ar fi putut fi preluate sub forma „geolocalizare” sau „ecolocalizare”. Cu toate acestea, au fost preluate și traduse ca atare fără a se mai pune problema sensului corect din limba română al cuvântului „locație” care contribuie la formarea cuvântului compus. Sper să fie un punct de vedere corect…🙂

  22. horia Says:

    draga Corina, va multumesc pentru remarca, care e corecta, zic eu! Dealtfel „geolocatie” si „ecolocatie” sunt preluate doar din engleza. In franceza (cum spuneti dvs.) nu exista. Acolo avem „geolocalisation” si nu „geolocation„, caci francezii evita sensuri duble in mod inutil (location=chirie).
    In romaneste, exista deasemenea termenul, mai firesc, de „localizare” (asa cum remarcati si dvs.). O sa completez/actualizez articolul de mai sus cu remarca dvs. si inca cateva idei pe care mi le-ati sugerat indirect. Caci am gasit cu aceasta ocazie o multime de echivalente ale englezescului „location„, in franceza si germana, si ele sugereaza si solutii mai elegante pentru limba romana.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: