Chiar și generosul și seninul profesor Mircea Vasilescu, redactor șef al Dilemei Vechi și cadru al Universității București, a ajuns să se înfurie pe felul în care se vorbește astăzi limba română. In articolul săptămânal al dânsului de la Adevărul, cu ocazia zilei naționale de întâi decembrie 2013, critică acid, dar cu obișnuitul lui umor, uzul anglicismelor inutile și mai ales vulgaritatea limbii „oficiale” și a discursului public din mass-media:
Profesorul Vintilă Mihăilescu scria, de asemenea, că e tot mai des solicitat de jurnalişti să explice şi să comenteze “cum e românu’”. S-ar părea că există un interes tot mai mare al publicului pentru a lămuri anumite chestiuni privind identitatea naţională şi valorile româneşti. (…) Sunt nedumerit însă că toate aceste dileme identitare sunt orientate mai degrabă către valorile simbolice decât spre acele gesturi simple care ţin de puterea fiecăruia, nu de cine ştie ce valori majore, bune de scos de la naftalină de Ziua Naţională. Să luăm, de exemplu, limba română.(…)
(…) cuvintele englezeşti (…) : uneori inevitabile (căci încă n-avem termeni potriviţi în limba română), alteori folosite din snobism, alteori din incultură lingvistică şi comoditate, au devenit o prezenţă greu de combătut în vorbirea noastră cea de toate zilele. Observ în jurul meu, la oameni altminteri educaţi, că e chiar la modă să strecori, în vorbire, câte un “what the fuck” ca să te dai interesant. Citește restul acestei intrări »
Anunțuri

Daca tot scriem articole culturale, ar fi bine sa le scriem (macar) intr-o limba romana corecta. Claritatea limbii e de preferat frazelor bombastice, dar cu continut redus de idei (sau de-a dreptul cu greseli de sens sau de idee). Exactitatea limbajului demonstreaza priceperea autorului. Invers – un limbaj inexact ne face sa ne intrebam daca autorul stie despre ce vorbeste. Caci daca nu stie nici macar cum trebuiesc numite acele idei pe incearca sa le transmita, ne vine greu sa credem, ca cititori, ca autorul are discernamant sau ca e bine documentat.

Aceste meditatii mi-au fost pricinuite de urmatoarea nota (vezi  mai jos) gasita la „Bucurestii Vechi si Noi”. Ea pare extrasa direct din lumea lui Caragiale si a lui Turturel Bostandaki – cel putin din punct de vedere lingvistic. Citește restul acestei intrări »

„a se simţi confortabil”

4 Noiembrie, 2010

Adaug astăzi un text care conţine o greseală frecventă în limba mass-media din ultimii ani:

„În prima scenă din film, Paul este prezentat în spatele Ralucăi (Maria Popistaşu), al cărei nud umple ecranul. Cei doi vorbesc, după o partidă de sex, simţindu-se confortabil unul cu celălalt*. Raluca este dentista fiicei lui Paul.”

(din: mediafax, Variety: „Marţi, după Crăciun”, de Radu Muntean, oferă dialoguri de un naturalism excepţional – VIDEO)
*expresia subliniată e greşită!

Cum se foloseşte corect „confortabil” în limba română:
„scaun confortabil” – un scaun care oferă confort (vezi şi definitia din DEXonline)

Greşeală curentă, provenită dintr-o preluare greşită (mimetică) din engleză:
„a se simti confortabil” – aceasta expresie ar insemna, daca ar fi sa o intelegem conform limbii corecte, „cineva care se simte capabil sa ofere confort altcuiva”, deci cineva care este ca un… scaun confortabil.

E de neinteles de ce sintagma „a se simti bine” nu ii pare românului cu limba de lemn suficient de clara si raspicata. El pare sa simta nevoia sa „nuanteze” si sa spuna ca nu e vorba doar despre „a se simti bine” asaaa… in general, ci e vorba chipurile despre „confort” care, dupa parerea lui, inseamna altceva. Pseudo-nuantarile de acest tip le puteti intalni in special in mass-media si in limbajul reclamelor (pisicuta trebuie „sa se simta confortabil”, cutare politician se duce doar in cluburile in care „se simte confortabil”, etc.)

Originea greselii:
a se simti confortabil” provine, gresit, din englezescul „to feel confortable (with something)„, care insa se traduce in romaneste prin „a se simti bine”, „a fi de acord, a agrea un anumit lucru”, sau, eventual, prin „a avea confortul necesar”, dar in nici un caz cu „a se simti confortabil”. Expresia „a se simti confortabil” nu a existat, cel putin pana nu demult, in limba romana, si nu e nici acum acceptata de dictionare.

iata si textul originar, din revista Variety, care a stat la baza versiunii romanesti din Mediafax:

„Paul (Branescu) is first seen lying naked behind Raluca (Maria Popistasu), whose nude recumbent figure fills the frame. They’re engaged in post-coital pillow talk, conveying their comfort with each other along with a demonstrative playfulness. By the end of the conversation, however, we clearly understand Raluca is Paul’s mistress.” (link)
Ce e cel mai amuzant e ca textul originar e de fapt mult mai nuantat decat versiunea romaneasca. El nu spune ca „cei doi se simt bine impreuna”, ci mai degraba ca „impart placerea de a fi impreuna”. Textul englezesc e nuantat, cel romanesc nu numai ca e simplificat, dar foloseste in plus si sintagme gresite, derivate gresit din textul originar.

Acum cîtva timp, un coleg mai tînăr – şi foarte bine şcolit, inclusiv prin ilustre străinătăţi – căruia îi reproşasem că foloseşte termenul englezesc debate în locul românescului dezbatere mi-a răspuns că nu o face din snobism sau din rutina anglofonă pe care o are (deja?) mai toată generaţia sa, ci pentru a desemna mai precis la ce se referă. Adică la un schimb de opinii argumentate. Termenul românesc – spunea – i se pare compromis prin uz şi abuz: e destul să dăm drumul la televizor şi să vedem ce ni se livrează sub denumirea de „dezbateri“. Absolventul de Litere din mine nu s-a putut abţine să nu-i tragă colegului un „perdaf“ filologic (adică o scurtă lecţie despre „barbarisme“). Dar, în esenţă, are dreptate.

M-am bucurat sa citesc acest pasaj, la inceputul articolului de saptamana aceasta, a lui Mircea Vasilescu, din Dilema. In sfarsit, treptat-treptat, lumea romaneasca pare sa inceapa sa ia pozitie, in loc sa se lase dusa de curentul emotiilor zilnice. Si Mircea Vasilescu este le grand seigneur du style BBC, la noi. Minunat. Restul articolului nu are teme lingvistice, dar merita citit.

am descoperit la blogul Bucurenci un „dictionar romglez”, care nu e doar simpatic, ci de-a dreptul util pentru cei care au de-a face toata ziua cu noua limba de lemn corporatista.

Îl recomand tuturor, chiar daca eu insumi as fi mai drastic decat domnul Bucurenci, si as inlocui si cuvinte ca „management” cu „administratie” (inseamna fix acelasi lucru!) sau „browser” cu „navigator”.

http://bucurenci.wordpress.com/2007/11/05/dictionar-romglez-roman/

M-am bucurat sa gasesc o preocupare asa de serioasa (cu solutii! deci altfel decat obisnuitele tanguiri mioritice si fataliste despre limba romana!) la cineva din generatia foarte tanara.

%d blogeri au apreciat asta: