De data asta nu e vorba de o problema lingvistica, ci de una de creativitate.
Ar trebui sa tin un blog separat despre aceasta tema vasta, si nesfarsitele avataruri ale omului creativ. Dar, pana atunci, plasez aici acest text, care m-a impresionat profund cand l-am descoperit la Brain Pickings.

Despre perfectionism

Anne Lamott

iti pasa macar un pic ca inca esti dependent de a le face pe plac oamenilor, si ca inca pui necesitatile, problemele si cariera altora inaintea vietii tale creatoare si spirituale? Ca iti dai pe gratis intreaga ta viata, pentru a „ajuta” pe altii, si pentru a face impresie? Ei bine, ajutorul tau nu e de nici un ajutor, si nu isi atinge tinta.

E ok pentru tine ca amai sa scrii, sau ca amai orice care tine de chemarea ta spirituala si creatoare, doar pentru ca prioritatea ta e sa mergi la sala de forta, sau sa faci yoga cinci zile pe saptamana? Ai fi dispus sa dai una din acele zile inapoi, doar ca sa studiezi poezia? Sau sa ai o desteptare spirituala? Te-ai intrebat vreodata in ultima vreme: „cat de viu imi doresc eu sa fiu?”. Citește restul acestei intrări »

încă o prostie pretenţioasă şi umflată în pene şi-a făcut loc mai nou în limbajul cotidian si al presei, dar mai ales al politicienilor: „pe cale de consecinţă”. Termenul este de fapt unul strict juridic, si pare să vină din franceza juridică, de unde a fost tradus mot-à-mot:
par voie de conséquence -> pe cale de consecinţă

termenul francez e şi el o nunanţă a mai simplului en consequence. Nici în franceza nu e clar dacă are vreo utilitate în limbajul curent. Citește restul acestei intrări »

O excelenta analiza a fenomenului „limbii de lemn corporatiste” din Romania de astazi.

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/despre-imbunatatirea-continua-focusata

Mai mult decat limba, spune Rodica Zafiu, gandirea corporatista e cea care e cu adevarat problematica (si stupida, as completa eu fara rusine, mai ales ca am cunoscut din interiorul ei, o corporatie din Romania).

La fel ca în limbajul public [comunist] de acum două decenii, discursurile-ecou sînt mai banale decît discursul oficial, ilustrînd în mai mare măsură proliferarea limbajului şi golirea sa de conţinut. Cei care au citit vreodată telegrame adresate secretarului general al partidului sau albume din taberele pioniereşti le pot compara cu testimonialele actuale („ecourile participanţilor la training“): „Informaţiile prezentate la curs mă vor ajuta la implementarea practică a multor metode de management al costurilor, la prioritizarea informaţiilor deja avute şi la eficientizarea proceselor la care iau parte. Sînt sigură că voi avea o altă imagine asupra a ceea ce înseamnă eficienţa în business şi va fi un plus de valoare pentru activitatea desfăşurată de către mine“. (R. Zafiu, Dilema 327, mai 2010)

Adaugire, 4.10.2010

Am gasit, la blogul „Diacritica” o excelenta critica a altor fenomene similare, care merita citata (pentru ca nu se poate pune un link direct catre punctul respectiv dintr-un articol mai lung). Iat-o:

Apoi s-a ridicat un flăcău reprezentant al Camerei de Comerţ. Care domn a vorbit despre recipienţi. Nu, nu despre recipiente. Ci despre recipienţii mesajului. Domnul meu, află mata de la mine că în limba română există cuvântul receptor. Care receptează cu capul. Că recipient poate să însemne, la limită, că da, receptează, adică primeşte ce-i torni mata în cap, fără să-şi pună mintea la contribuţie.

A doua chestie pe care am reţinut-o de la domnul cu pricina e o minunată campanie de PR iniţiată de Camera de Comerţ, cu un minunat slogan: “Zâmbeşte-mi, te rog, molipseşte-mă!”. Oameni buni, e drept că zâmbetul poate fi molipsitor, dar adjectivul e una, verbul a molipsi e cu totul altceva şi, semantic vorbind, n-are deloc aceleaşi valenţe – în accepţiunea mea de vorbitor nativ. Molipseşte-mă îmi sună morbid de-a binelea. Cui naiba i-a venit aşa o idee minunată de slogan? Molipseşte-mă de-o molimă! – ce poate fi mai zâmbitor de-atât?!
(de la Diacritica)

Adaugire, 18.06.2013

un text lung, dar interesant, scris din interiorul lumii corporatiste, poate fi citit in blogul Dan Tanasescu, aici.

Tristeţea cea mai mare este că, aşa cum bine observa un comentator pe un forum, am înlocuit limbajul de lemn din perioada comunistă cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatistă.
Din zece tineri cu care interacţionez, în special din marile companii, nouă îl folosesc. Din aceşti zece tineri, nu aş angaja mai mult de 2 să lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, în esenţă, nu pot purta o discuţie coerentă. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu început, cuprins şi încheiere…

…o dilema pe care o am de o vreme.

Engleza domina lumea si impune, inclusiv romanilor, anumite sintagme. Astfel, in engleza de azi se foloseste adesea constructia „to share someting something with somebody”, de ex. : „to share your experience,  your scientifical results with your colleagues”. Am intalnit pentru prima oara problema echvalarii in romaneste a acestui „to share” atunci cand a trebuit sa corectez, pentru un site de telefonie mobila romaneasca, un text referitor la telefonul Nokia X6.

Textul originar era „Connect and share instantly | Your social media center in your pocket, for one-touch-access to your closest friends. Share your media when and where you want to”.

Traducerea a iesit asa: „Conectează-te şi împărtăşeşte informaţia cu prietenii | Poartă în buzunar centrul tău de socializare, prin care intri oricând în legătură cu prietenii şi familia. Împartaşeşte materialele stocate, oriunde şi oricând doreşti.”

Desigur ca o traducere de slogan publicitar nu trebuie sa fie identica, ci sa pastreze mai degraba spiritul si informatia originalului, intr-o forma „transculturalizata”. Insa problema e (dincolo de diferenta de stil intre engleza foarte scurta si sintetica, si limba romana care deobicei foloseste descrieri stufoase), una de termeni si de utilizarea lor. Nu voi discuta problemele lui „social media center” sau „your media”, trec direct la „to share”.

Daca cauti in dictionar, atunci „to share” inseamna „a impartasi”. Dar românul nu „impartaseste” ceva in mod curent. Verbul acesta e mai rar si cu utilizari mai speciale. Englezul vorbeste de „to share” cu usurinta si in cazurile cele mai diverse. Romanul ocoleste asa un termen (ca al englezului) care sa defineasca clar si univoc actiunea de „impartasire” si vorbeste de alte lucruri, mai vagi (cum ar fi, de ex.: „a imparti cu prietenii ceva”).

Mai nou am gasit, la http://www.ted.com, faimosul sit cu discursurile celor mai destepti oameni ai globului, de astazi, o traducere dupa cum urmeaza:

ro: Alisa Miller impartaseste stirile despre stiri.

engl: Alissa Miller shares the news about the news.

http://www.ted.com/talks/lang/rum/alisa_miller_shares_the_news_about_the_news.html

Dupa ce citesti versiunea originala, incepi sa intelegi ce a vrut sa zica traducatorul, dar daca citesti doar versiunea romaneasca esti stupefiat. Cum adica „impartaseste stiri”, ba mai mult: „stiri despre stiri”? Daca in engleza jocul de cuvinte e firesc (potrivit cu caracterul laconic al limbii); in romaneste suna, cel putin pentru mine, ambiguu pana la neinteligibil. Mi se pare un exemplu bun pentru cum NU se traduce, adica „mot-à-mot”.

Nu am nici o idee, dar cred ca ar trebui gasit un alt echivalent pentru „to share”.

Pareri?

PS: am gasit azi, 7.11.2010, o discutie ampla si interesanta despre acest subiect, la blogul Diacritica.

Caragiale despre români

16 Martie, 2009

o notă care nu pare la subiect, dar de fapt este, cumva:
am folosit textul scrisorii lui Caragiale către Vlahuță (îl puteți citi, e minunat, aici) pentru grafica de mai jos. E, practic, un joc vizual de-a textul.

Wordle: Caragiale about romanians

subiectul se leagă cumva de pesimismul meu à propos de capacitatea românilor de a se scoate afară din mlaştină, trăgându-se singuri de păr, ca Münchhausen.
De remarcat că cel mai des folosit cuvânt în textul lui Caragiale este „şi” – de departe.

actualizare, 7 iulie 2009:

am scos cuvintele de legatura, pentru o imagine mai interesanta, si am recreat grafica de mai sus. De data asta, Wordle a folosit alte culori si alta compozitie:

Wordle: caragiale despre romani (3)

În boom-ul imobiliar al anilor 2004-2007, locaţie a devenit un termen predilect în limba presei româneşti. Şi cum presa e la fel de deşteaptă ca poporul pentru care scrie, nimeni nu s-a gândit să deschidă un dicţionar şi să verifice acest termen.

E evident că locaţie a fost preluat mimetic din engleză, unde el înseamnă o poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat in mod special, etc. In lumea filmului are sens de „loc in care se filmeaza” (on location). Locaţie vine evident din latinul „locus” si deci are aceeaşi origine ca şi românescul „loc”. Cum însă „loc” e în româneşte prea ambiguu, cineva a simţit nevoia să preia cuvântul englezesc exact la fel, fără să ştie sau să verifice că locaţie există în limba română demult, e importat din limba franceză, unde are alt sens, şi înseamnă, în română ca şi în franceză: chirie. Utilizarea clasică, în româneşte, este: a lua în locaţie un spaţiu.

Sigur că orice termen poate fi schimbat într-o limbă, sau înlocuit cu altul nou, dacă asta se decide de comun acord. Ce e însă frapant în limba română, e cum ea pare, în evoluţia ei din ultimii ani (sau poate din totdeauna?)  expresia unui diletantism perpetuu. Pentru că ce altceva decât agramarea poate duce o întreagă naţiune către utilizarea aceloraşi cuvinte, cu sensuri mereu schimbate? (Locaţie şi a aplica sunt doar doua exemple).

locaţie în româneşte:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ’98 (www.dexonline.ro)

in engleză:

Main Entry: lo·ca·tion           Listen to the pronunciation of location
Pronunciation: \lō-ˈkā-shən\
Function: noun
Date: 1597
1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location
2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches

în franceză:
LOCATION, subst. fém.
A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L’obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux (Wolkowitsch, Élev., 1966, p. 154).

À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin (Sand, Souv. de 1848, 1876, p. 45).
En location. Avoir, prendre en location. Les Beauvilliers en location, n’ayant plus le toit des ancêtres (…) : est-ce que, vraiment, ce ne serait pas à mourir de honte? (Zola, Argent, 1891, p. 368) :

1. Cette maison, qui avait longtemps appartenu à une famille de province qui dédaignait de la mettre en location, avait été vendue, il y avait environ six mois, à une jeune femme vêtue de noir…
Ponson du Terr., Rocambole, t. 2, 1859, p. 75.
(sursa: CNRTL)
%d blogeri au apreciat asta: