cărţile de credit, date dracului!

4 August, 2012

aflu astăzi că diferite organizații religioase românești au făcut o dezvăluire epocală: cuvîntul CARD, citit de la coada la cap, iese dat dracului.

Ok, am mai văzut obsesii cu cifra fiarei, și tot felul de alte „cercetări” despre fragmente de muzica hard-rock, ascultate în sens invers, și care ar conține mesaje subliminale diabolice, etc. Insa, dragi români ortodocși si creștin-radicali, cine v-a pus să nu protestați cînd, în anii 90, băncile și omul de rînd s-au aruncat să schimbe cuvîntul clasic romanesc carte (ca în „carte de credit”), cu card?

În anii 70 și 80, termenul de „carte de credit” era încetățenit în limba română. Nici în alte limbi nu se folosește termenul englezesc, ci totdeauna o variantă proprie:

card (en) = karte (de) = carta, tessera (it) = carta, tarjeta (es) = carte (fr)  (de remarcat ca toate limbile romanice folosesc „carte” si numai englejii au card-uri!)

În franceză, limba noastră de referință clasică, există termenii clasici de carte de crédit și carte de débit. La fel îi aveam preluați și în limba românaă în anii 70-80: carte de debit, carte de credit. Totul a rămas la fel și acum, cu mica modificare esențială (și, după cum aflam astăzi, dată dracului!) a înlocuirii lui „carte” cu „card”. (Card de credit, card de debit – si acest rd-de dintre card și de sună foarte prost, cel puțin în urechile mele, mult mai prost decît carte de… Îmi închipui totdeauna cuvintele astea pronuntate asa: carDDeDebit si carDDecredit, cu poticnirile de rigoare!)

De ce naiba au schimbat carte cu card? ce nu le-o fi plăcut la carte? Poate pentru ca bancherii anilor nouăzeci n-aveau prea multă carte, sau pentru că nu le plăcea cartea? (asta oricum, ca altfel n-ar fi introdus acest barbarism inutil!) sau poate pentru că nu voiau ca clienții băncilor lor sa „aibă parte” de banii pe care ii depuneau, conform vechii zicale (transilvănene, presupun) care spune „ai carte, ai parte!” ?

Oricum ar fi, de-aia nu e bine sa folosim barbarisme, că denotă:

1. că ne e lene sa ne uitam în dicționar și să folosim cuvinte din fondul deja existent

2. că ne încurcăm cu necuratul, pentru că barbarismele pot fi date dracului, prin faptul ca încă nu le-a testat nimeni de la coadă la cap!
Şi unde-și bagă dracul coada, e musai să citești de la coadă!

____________

PS: ce mai e simpatic e ca termenul de barbar, folosit prima oara de grecii antici, βάρβαρος,  indica onomatopeic pe cineva care bal-ba-ie ceva, „bar-bar”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: