„Cu un pas în groapă” sau „La un picior de catastrofă”?

inca un citat simpatic din presa zilei:
“Luată cu agitaţia alegerii între „da au ba” în privinţa demiterii preşedintelui Traian Băsescu, opinia publică a uitat aproape complet de una dintre primele victime ale Guvernului Ponta, şi anume de Institutul Cultural Român, care este cu un pas în groapă.”
(Gabriela Lupu, in RL, http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/institutul-cultural-roman-in-pragul-colapsului-271692.html )

Ori e “cu un picior in groapa” ori e “la un pas de…” (prabusire, etc.) nu poate fi „cu pasu-n două luntrii!”

Asta îmi amintește de jocurile pe care le făceau amicii unor amici arhitecți, în Bucureștiul anilor 80:

copilul “îi calcă pe umeri” tatălui, sau mama “îi cântă în coarne” puştiului. (Pentru D.Americanul, corect ar fi: “îi calcă pe URME” si “îi cântă în strună” şi “îi caută în coarne”)

După ce, în anii 80, românul încă glumea astfel, acum a ajuns să vorbească serios (și fără sa știe), la fel ca pe vremea când încă greşea în glumă. Vorba ceea: nu te prosti, că riști să rămâi aşa!