despre ce-a mai rămas din limba română, în blogosferă şi în internet

7 Martie, 2012

Am inceput acum cativa ani acest blog tocmai pentru ca eram furios. Furios ca limba romana este stalcita si saracita, datorita utilizarii ei agramate in internet. Internetul, devenit astazi cel mai important mediu de comunicare si culturalizare, pentru generatia tanara din Romania, livreaza o limba romana execrabila:

1. mass-media
articolele din presa online abunda in greseli de gramatica, dar mai ales de limba. Despre o calitate literara a textului de presa nu mai poate fi vorba, nici pe departe. Nici macar independentul www.hotnews.ro nu face exceptie, iar de televiziunile mogulizate, ale caror angajati par sa fie croiti dupa chipul si asemanarea fostilor securisti agramati care le prezida si finanteaza, ce sa mai vorbim?

2. wikipedia.ro
despre agramarea din wikipedia am mai scris aici.

3. bloguri si altele
terminologia interfetei de utilizator e deobicei scrisa in romgleză si introduce contorsionari nefiresti ale limbii romane, care, dupa o vreme, devin standarde pentru cei care au crescut cu ele, si nu stiu ca exista si o limba dinainte de „salveaza documentul”.

4. software tradus „la liber” – liber de gramatica si ortografie corecta, liber de o limba romana inteligibila (cum ar fi mozilla firefox, etc.)

Si dupa cativa ani de scris razlet pe-aici, m-am bucurat astazi sa citesc despre teme foarte similare, in doua texte din blogul demult celebru, Diacritica. Sunt acolo doua articole, unul mic si altul mai mare, care prezinta unul un caz particular, celalalt consideratii generale despre drama limbii romane in contextul media-web actual:

Localizare 100% – in care putem afla sursa frazei halucinante: „Firefox este mândru să fie non-profit și liber să fie inovat pentru tine fără compromisuri.” care, da, pare scuipata de o masina de traducere automata (a la babelfish) dar nu e. E scrisa de un om. Si omul ala e chiar mandru, caci, cum spune Diacritica, e „foarte mândru că el e non-profit – şi deci ce naşpa-s eu că-ndrăznesc să comentez despre iniţiative non-profit şi c-aş face bine să contribui, nu să critic. Şi alte bulşituri d’ăstea. Contribui, iaca. Cu corectură non-profit, ca-ntotdeauna.” (de citit si restul – e incantator, scurt si neiertator!)

Niste carti

In care, printre altele, Diacritica are cateva comentarii absolut sclipitoare, atunci cand isi aminteste

de mămica filoloagă (!) care se plângea că-n cărţile de română de I – VIII sunt prea multe arhaisme şi regionalisme şi că, dom’le, copilu’ tre’ să-nveţe limba de azi. De parcă n-ar învăţa-o deja de la tv, de pe FB, de pe twitter şi de pe tpu. O-nvaţă de-ţi vine şi-ţi recită, în clasa a doua, poezia despre o pulă roz cu picăţele (sau luminiţe sau ceva de genu’), ca Rareş, de-ţi vine să iei dicţionarul de arhaisme şi să i-l desluşeşti articol cu articol, că brusc pare mai simplu. (Da, ştiu, nici aia nu-i de azi, de ieri!)

Şi mi-am mai adus aminte o chestie. O discuţie cu Elena, basarabeancă, acu’ vreun an. – Frate-meu, zice, i-a zis unei fete din România “să vezi că dacă-ţi zic eu acuma ceva în moldoveneşte, nu pricepi”. Şi n-a priceput. – Da’ ce i-a zis? întreb. – O chicat o perjă-n glod. – Şi n-a priceput?! mă mir. – Nu. – Era o domnişoară foarte tânără, nu? – Da, vreo 21 de ani. – Bănuiam. D’ăştia care citesc numa’ netu’ [şi numa’ pre limba de azi, că veni vorba]. Că, zic, nu-i greu de priceput dac-ai citit ceva literatură română de secol XIX – început de secol XX. E A picat o prună-n noroi. sau ceva de genu’. – Da. De unde ştii? se miră Elena. – Păi, am citit câte ceva, ca omu’. Creangă, chestii. Plus că nu-i aşa mare scofală, glod nu-l mai folosim tel quel, dar apare în înglodat în datorii etc.

Şi mă-ntrebam: chiar aşa, eu oare unde am auzit prima oară de glod?

Şi răsfoind zilele astea cartea de mai sus îmi pică ochii pe Aurul şi-n glod străluceşte. Aveam 6-7 ani când l-am citit şi în mod sigur am întrebat-o pe mama ce-i ăla. Şi mamei nu i s-a părut greu şi/sau inutil să-l ştiu şi mi-l explice. Chit că nu cred să-l fi întrebuinţat vreodată în vorbirea mea de zi cu zi. Că nu despre asta e vorba, ci despre vocabularul pasiv. Despre a fi în stare să pricepi o chicat o perjă-n glod, chiar dacă altminteri n-ai zis în viaţa ta chicat şi perjă (şi nici n-o să le zici vreodată).”

One Response to “despre ce-a mai rămas din limba română, în blogosferă şi în internet”

  1. horia Says:

    daca textul de mai sus, cel cu „perja in glod” e relativ simplu, uite unul produs la Mutzunakia, aici: http://www.patzinakia.com/index2.html. E desigur un text scris in gluma, in care s-a ales sa se scrie in „limba daca” (care, aviz amatorilor de dacomanii, nu exista!)…

    „Mânz vătăma

    Ielele zburdă pe tăpşanul cu brânduşe. Mânz ridica noian de burlan peste măgură. Cârlanul ademenit aprig licărea niţel. Iar mânzul, aidoma sâmvea, dă ghes lăbărţat în păstăi. Droaia de iele străghiate îngurzeau hojma şi zgâriau tare şorici. Boare de abur întrema ciomagul cârlig.”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: