Citesc astazi in scrisoarea saptamanala a României Curate urmatoarea fraza:

” Astăzi îi ducem Avocatului Poporului lista cu semnături. semnează și tu scrisoarea prin care îi cerem să sesizeze Curtea Constituțională pe Legea Educației.”

Exprimarea de mai sus e o traducere mot-a-mot a variantei engleze: “…we ask him to adress the court on the law of education”. Desigur că, ca și în alte cazuri, acest “on” e specific limbii engleze și nu se potrivește cu limba română absolut deloc. In limba română nu poți spune că faci o sesizare pe ceva. Ci o faci despre, referitor la ceva. Ce înțelege un român normal dintr-asa o frază ca cea de mai sus, e că avocatul poporului pare să se așeze pe legea educației și să facă, stând asa călare pe lege, o sesizare la curtea constituțională.

In mod normal, fraza de mai sus ar fi trebuit sa fie:

“…  îi cerem să sesizeze Curtea Constitutionala (CC) referitor la  Legea Educatiei”

sau

“…  îi cerem să sesizeze CC în legătură cu  Legea Educatiei”

sau

” ii cerem sa facă o sesizare la CC referitor la problemele din Legea Educatiei”

in general, fraza e construita foarte englezește, și ar putea fi scrisă cu totul altfel, mai firesc, de ex. așa:

“… ii cerem să aducă problema Legii Educației în atenția CC”

 

 

 

Chiar și generosul și seninul profesor Mircea Vasilescu, redactor șef al Dilemei Vechi și cadru al Universității București, a ajuns să se înfurie pe felul în care se vorbește astăzi limba română. In articolul săptămânal al dânsului de la Adevărul, cu ocazia zilei naționale de întâi decembrie 2013, critică acid, dar cu obișnuitul lui umor, uzul anglicismelor inutile și mai ales vulgaritatea limbii “oficiale” și a discursului public din mass-media:
Profesorul Vintilă Mihăilescu scria, de asemenea, că e tot mai des solicitat de jurnalişti să explice şi să comenteze “cum e românu’”. S-ar părea că există un interes tot mai mare al publicului pentru a lămuri anumite chestiuni privind identitatea naţională şi valorile româneşti. (…) Sunt nedumerit însă că toate aceste dileme identitare sunt orientate mai degrabă către valorile simbolice decât spre acele gesturi simple care ţin de puterea fiecăruia, nu de cine ştie ce valori majore, bune de scos de la naftalină de Ziua Naţională. Să luăm, de exemplu, limba română.(…)
(…) cuvintele englezeşti (…) : uneori inevitabile (căci încă n-avem termeni potriviţi în limba română), alteori folosite din snobism, alteori din incultură lingvistică şi comoditate, au devenit o prezenţă greu de combătut în vorbirea noastră cea de toate zilele. Observ în jurul meu, la oameni altminteri educaţi, că e chiar la modă să strecori, în vorbire, câte un “what the fuck” ca să te dai interesant. Read the rest of this entry »

am găsit la dexonline.ro o excelentă listă cu preluări/utilizări greșite de anglicisme în limba română. Ele sunt definite acolo astfel:

Calcurile lingvistice sunt un fenomen normal prin care limba evoluează. Totuși, adesea ele nu sunt necesare, în sensul că nu apar pentru a defini un termen inexistent în limbă, ci apar pur și simplu din lenea de a folosi cuvântul potrivit în procesul de traducere. (dexonline.ro)

Dexonline dă în continuare o excelentă listă cu astfel de calcuri lingvistice frecvente, la: http://m.dexonline.ro/articol/Calcuri_greșite

amintesc (citez) trei dintre ele, cu comentariile mele:

Read the rest of this entry »

Daca tot scriem articole culturale, ar fi bine sa le scriem (macar) intr-o limba romana corecta. Claritatea limbii e de preferat frazelor bombastice, dar cu continut redus de idei (sau de-a dreptul cu greseli de sens sau de idee). Exactitatea limbajului demonstreaza priceperea autorului. Invers – un limbaj inexact ne face sa ne intrebam daca autorul stie despre ce vorbeste. Caci daca nu stie nici macar cum trebuiesc numite acele idei pe incearca sa le transmita, ne vine greu sa credem, ca cititori, ca autorul are discernamant sau ca e bine documentat.

Aceste meditatii mi-au fost pricinuite de urmatoarea nota (vezi  mai jos) gasita la “Bucurestii Vechi si Noi”. Ea pare extrasa direct din lumea lui Caragiale si a lui Turturel Bostandaki – cel putin din punct de vedere lingvistic. Read the rest of this entry »

citesc intr-un mesaj de la un grup de discutii urmatoarele:
“…dezbaterea publică abia acum poate începe, şi – ce e la fel de important – atelierul nostru va face încă şi mai mult sens!”

Expresia românească încetăţenită de multa vreme este: a avea sens.
(Are sens sa vin si eu cu tine? Are sens sa dau banii pe incă o pereche de pantofi?) Read the rest of this entry »

“a se simţi confortabil”

4 noiembrie, 2010

Adaug astăzi un text care conţine o greseală frecventă în limba mass-media din ultimii ani:

“În prima scenă din film, Paul este prezentat în spatele Ralucăi (Maria Popistaşu), al cărei nud umple ecranul. Cei doi vorbesc, după o partidă de sex, simţindu-se confortabil unul cu celălalt*. Raluca este dentista fiicei lui Paul.”

(din: mediafax, Variety: “Marţi, după Crăciun”, de Radu Muntean, oferă dialoguri de un naturalism excepţional – VIDEO)
*expresia subliniată e greşită!

Cum se foloseşte corect “confortabil” în limba română:
“scaun confortabil” – un scaun care oferă confort (vezi şi definitia din DEXonline)

Greşeală curentă, provenită dintr-o preluare greşită (mimetică) din engleză:
“a se simti confortabil” – aceasta expresie ar insemna, daca ar fi sa o intelegem conform limbii corecte, “cineva care se simte capabil sa ofere confort altcuiva”, deci cineva care este ca un… scaun confortabil.

E de neinteles de ce sintagma “a se simti bine” nu ii pare românului cu limba de lemn suficient de clara si raspicata. El pare sa simta nevoia sa “nuanteze” si sa spuna ca nu e vorba doar despre “a se simti bine” asaaa… in general, ci e vorba chipurile despre “confort” care, dupa parerea lui, inseamna altceva. Pseudo-nuantarile de acest tip le puteti intalni in special in mass-media si in limbajul reclamelor (pisicuta trebuie “sa se simta confortabil”, cutare politician se duce doar in cluburile in care “se simte confortabil”, etc.)

Originea greselii:
a se simti confortabil” provine, gresit, din englezescul “to feel confortable (with something)“, care insa se traduce in romaneste prin “a se simti bine”, “a fi de acord, a agrea un anumit lucru”, sau, eventual, prin “a avea confortul necesar”, dar in nici un caz cu “a se simti confortabil”. Expresia “a se simti confortabil” nu a existat, cel putin pana nu demult, in limba romana, si nu e nici acum acceptata de dictionare.

iata si textul originar, din revista Variety, care a stat la baza versiunii romanesti din Mediafax:

“Paul (Branescu) is first seen lying naked behind Raluca (Maria Popistasu), whose nude recumbent figure fills the frame. They’re engaged in post-coital pillow talk, conveying their comfort with each other along with a demonstrative playfulness. By the end of the conversation, however, we clearly understand Raluca is Paul’s mistress.” (link)
Ce e cel mai amuzant e ca textul originar e de fapt mult mai nuantat decat versiunea romaneasca. El nu spune ca “cei doi se simt bine impreuna”, ci mai degraba ca “impart placerea de a fi impreuna”. Textul englezesc e nuantat, cel romanesc nu numai ca e simplificat, dar foloseste in plus si sintagme gresite, derivate gresit din textul originar.

“Ea pune o presiune enorma pe resursele lumii” – un citat de la hotnews.ro.

Fraza de mai sus e o traducere incredibil de caraghioasa (si mot-à-mot) a frazei englezesti de tipul “It puts a huge pressure on the world ressources”. E caraghioasa si pentru ca permite, si ea, acel exces de “pe” (care e atat de urat, la moda si primitiv!) in locul lui “asupra” care ar fi corect in acest caz.

expresia engleza e desigur corecta, vezi:

put pressure on somebody/something to influence someone or something strongly, usually intentionally He’s putting pressure on me to change my mind. New companies are putting pressure on established firms to lower their prices. (Cambridge Dictionary of American Idioms )

insa traducerea ei in romaneste ar trebui sa fie desigur ceva de genul:

“ea exercita o presiune enorma asupra resurselor lumii”.

Corect este, deci:
Puts pressure = exercita /creeaza presiune,
Si nicidecum “pune presiune”!

Presiunea, in romaneste, poate fi “facuta” (faci presiuni intr-o anume chestiune politica), “exercitata” (similar) sau “creata”. Mai general, ea poate fi desigur si “crescuta” sau ” scazuta”. Ca imagine ajutatoare, ne putem imagina ca presiunea e la origine un fenomen fizic care are de-a face (in principal, chiar daca nu numai) cu gaze inchise intr-un recipient – deci ea nu se “pune”, caci in romaneste, “a pune” presupune o asezare “pe” si nu o activitate “in” ceva. Sigur ca exista si presiuni pe suprafete, totusi :). Presupun insa ca originea sintagmei corecte, in romaneste, e una franceza, si ea respecta, atunci, urmatoarele forme de mai jos (vezi citatul din Larousse).

Sigur ca criticii acestei idei ar putea spune “bine, dar ce importanta are ca preluam si traducem mot-a-mot o sintagma frantuzeasca, sau una englezeasca? nu e totuna? Da, e tot una, dar daca limba romana are deja niste expresii incetatenite, vechi de cam un secol, de ce sa le schimbam acum cu unele noi? Nu riscam, ca si in alte cazuri, sa avem o permanenta “limba ad-hoc” in locul uneia cu o (minima!) traditie?

pressure (trad. din engl. in fr.) – din dictionarul Larousse, englez-francez

1. meteorology & physics = pression f
[of blood] = tension f
 high/low pressure area [on weather chart] = zone f de hautes/basses pressions

  oil pressure = pression d’huile
2. [squeezing]  = pression f
3. (figurative) [force, influence]
 to bring pressure to bear (formal) or to put pressure on somebody = faire pression or exercer une pression sur quelqu’un
 she did it under pressure  = elle l’a fait contrainte et forcée
 she came under pressure from her parents  = elle est venue parce que ses parents l’y ont obligée
4. (figurative) [strain, stress - of circumstances, events]  = pression f
[ - of doubts, worries]  = poids m
 the pressures of city life  = le stress de la vie en ville
 I can’t stand any more of this pressure = je ne peux plus supporter cette tension
 to work under pressure  = travailler sous pression
 we’re under pressure to finish on time  = on nous presse de respecter les délais
 the pressure of work is too much for me  = la charge de travail est trop lourde pour moi
 there’s a lot of pressure on her to succeed  = on fait beaucoup pression sur elle pour qu’elle réussisse
 the pressure’s on!  = il va falloir mettre les bouchées doubles!
 she’s under a lot of pressure just now = elle est vraiment sous pression en ce moment

 

 

Acum cîtva timp, un coleg mai tînăr – şi foarte bine şcolit, inclusiv prin ilustre străinătăţi – căruia îi reproşasem că foloseşte termenul englezesc debate în locul românescului dezbatere mi-a răspuns că nu o face din snobism sau din rutina anglofonă pe care o are (deja?) mai toată generaţia sa, ci pentru a desemna mai precis la ce se referă. Adică la un schimb de opinii argumentate. Termenul românesc – spunea – i se pare compromis prin uz şi abuz: e destul să dăm drumul la televizor şi să vedem ce ni se livrează sub denumirea de „dezbateri“. Absolventul de Litere din mine nu s-a putut abţine să nu-i tragă colegului un „perdaf“ filologic (adică o scurtă lecţie despre „barbarisme“). Dar, în esenţă, are dreptate.

M-am bucurat sa citesc acest pasaj, la inceputul articolului de saptamana aceasta, a lui Mircea Vasilescu, din Dilema. In sfarsit, treptat-treptat, lumea romaneasca pare sa inceapa sa ia pozitie, in loc sa se lase dusa de curentul emotiilor zilnice. Si Mircea Vasilescu este le grand seigneur du style BBC, la noi. Minunat. Restul articolului nu are teme lingvistice, dar merita citit.

am descoperit la blogul Bucurenci un “dictionar romglez”, care nu e doar simpatic, ci de-a dreptul util pentru cei care au de-a face toata ziua cu noua limba de lemn corporatista.

Îl recomand tuturor, chiar daca eu insumi as fi mai drastic decat domnul Bucurenci, si as inlocui si cuvinte ca “management” cu “administratie” (inseamna fix acelasi lucru!) sau “browser” cu “navigator”.

http://bucurenci.wordpress.com/2007/11/05/dictionar-romglez-roman/

M-am bucurat sa gasesc o preocupare asa de serioasa (cu solutii! deci altfel decat obisnuitele tanguiri mioritice si fataliste despre limba romana!) la cineva din generatia foarte tanara.

serialele TV se impart in serii, in care ele au fost produse.

In engleza, termenul este season.
In germana, se numeste Staffel.

In romaneste, liceenii de la wikipedia.ro s-au gandit sa-l traduca cu… “sezon“, pur si simplu.

Desigur ca termenul e gresit, pentru ca inca din anii 1970 (perioada primelor seriale tv in Romania), s-a incetatenit termenul de serie.

Totusi, la wikipedia.ro se gasesc articole ample care vorbesc de “sezoane” ale serialelor tv. Iata cum lipsa de rigoare stiintifica de la wikipedia poate modifica limba română.
Prea putini dintre autorii wikipedia.ro, asa preocupati cum sunt cu formalisme lipsite de continut, sunt constienti ca rateaza ce e mult mai important pentru spiritul unei enciclopedii: rigoarea lingvistica.

Detalii: in engleza, iata definitia lui season din Macmillan Dictionary:

season [singular] a period of time when a series of films or television programmes are shown

ex: There is a short season of films by the French director Bertrand Tavernier.

E de remarcat ca, la origine, sensul lui season se refera la perioada in care un set (o serie) de episoade a fost transmis la tv. Nicidecum la faptul ca ele sunt grupate impreuna prin faptul ca au fost produse intr-un anumit moment si dupa un scenariu unitar (scris pentru acea serie de episoade).

Ce înseamnă în limba română “arte performative“?

Chiar şi Dilema Veche pare să fie în acest caz derutată. Sau poate că tocmai a creat un nou termen românesc? Termenul pare să fi fost adoptat şi de o serie de alte reviste culturale, în bună tradiţie românească a lui “copiază, că astfel nu-i nevoie să gândeşti!”.  Am găsit termenul aici, la Dilema Veche. El nu există în DEX, dar e practicat de ceva reviste culturale româneşti. Am înţeles din context că termenul vrea să fie o traducere în limba română a lui performing arts (şi nu a lui performative arts care există şi el, dar e versiunea greşită a termenului, în limba engleză, şi are o răspândire extrem de restrânsă!).

Însă problema e că dacă traduci performing cu “performativ”, atunci ajungi în cu totul alt loc, căci performative (în engl, fr, germ), înseamnă cu totul altceva. Se întâmplă cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri ale ultimilor 20 de ani – traducerile se fac în grabă, şi, din păcate (cu toată stima mea pentru Dilema şi alţi performing artists actuali), după ureche! Căci chiar în limba engleză, de unde termenul pare împrumutat, el înseamnă altceva, atunci când e performative şi nu performing. La fel în franceză. Performativ(e) e în aceste limbi (dar şi în germană) un termen extrem de tehnic al lingvisticii (vezi mai jos). Dacă ar fi să găsim o traducere care să respecte întocmai termenul de “performing”, si să fie musai un anglicism, probabil că ar trebui să folosim “arte performante” şi nu “arte performative”. Dar cui îi pasă în România de astfel de detalii? În plus, probabil că celor care au folosit această sintagmă pentru prima oară, în limba română, nu le-a picat bine (şi pe drept cuvânt) faptul că “performant” există deja în româneşte, şi are, desigur, sensul şi conotaţiile lui specifice.

Mai cred că în limba română ideea de a folosi aşa o combinaţie de termeni e nefirească: substantiv + adjectivare de verb în forma present continuous (arts + (to perform > performing) ). În limba romană nu îmi amintesc prea multe exemple de acest tip. Îmi vine, totuşi, “stea căzătoare” în minte, şi “tablete energizante” (dar acesta din urmă e si el un termen împrumutat forţat din engleză, după acelaşi calapod). Există, în româna clasică a secolului XX, multe exemple însă, în care, similar cazului nostru, “artele care trăiesc” se numesc “arte vii” şi nu “arte trăitoare”, chiar dacă desigur cel de-al doilea termen e ceva mai nuanţat, dar nu pare să fi fost agreat sonor sau stilistic de vorbitorii sec. XX… (sau nu-i aşa?). Pe de altă parte, daca ar fi să fim foarte fideli termenului englezesc (dar vom vedea mai jos că nu e necesar!) cred că acea variantă cu “arte trăitoare” sau “arte performatoare” sau “arte revoltătoare”, etc. ar fi modul cel mai apropiat de limba engleză. Asta doar dacă ar fi să facem o traducere care să respecte aceleaşi proceduri lingvistice (substantiv + adj. derivat din present continuous).

Pe de altă parte, conceptul englezesc de performing arts nu e, aşa cum probabil îşi închipuie românul, chiar şi cel citit, un cuvânt unic, intraductibil, preluat de toate culturile şi limbile ca atare. Nici vorbă. El are echivalente utilizate absolut curent, cel puţin în limbile franceză şi germană:

arts de la scène / arts vivants (fr) = performing arts (engl) = darstellende Künste (germ)

Aş vedea deci ca posibil un termen românesc nou, echivalent pentru performing arts. Traducerea lui ar putea pleca din zona definită de sintagme ca “arte ale scenei“, “arte vii” sau “arte reprezentate“, “arte scenice“. (Şi invit cititorii să facă propuneri, ca pe vremea lui Heliade-Rădulescu!) Dar sigur că nouă, românilor, ni se pare mult mai penibil să inventam un cuvânt românesc, decât să preluăm fără modificare unul străin. Dacă aşa s-ar întâmpla în toate limbile pământului, probabil că nu am avea deloc diversitate, sau ea ar rezulta numai din scâlcierile aceluiaşi cuvânt, preluat la nesfârşit de diverse populaţii, ale căror limbi ar fi doar nişte simulacre, conţinând ca într-un esperanto ciudat, aceleaşi cuvinte, inserate pe altă structură gramaticală, pronunţate cu alte accente şi alte terminaţii. Cu timpul, chiar şi structura gramaticală s-ar unifica într-o limbă post-babel de tip nou, într-aşa o lume.

În final, ce mă deranjează cel mai tare e faptul că împrumutul acesta nou din engleză sugerează cumva că avem de-a face cu o ramură nouă a artelor, cu ceva “contemporan” cu orice preţ. În realitate e vorba de un termen clasic, care cuprinde arte cât se poate de clasice! Les arts de la scène, în varianta franceză, conţin, pur şi simplu: teatrul, dansul, muzica, circul, iluzionismul, etc. Chiar dacă desigur avem astăzi şi “performance art” (similară cu “happening“), ea e iarăşi altceva, e o formă de “scenizare” a artelor plastice, şi un caz aflat în minoritate, în cadrul artelor scenei.

***

Actualizare, 11.12.2010:

Astăzi am descoperit în situl ministerului culturii, în sfârşit, o traducere ideală a termenului de “performing arts”: ea se numeşte “artele spectacolului“. Vezi situl ministerului. Minunată soluţie de traducere! Firească şi exactă! Mă bucur că există, în sfârşit, un loc public în care cineva se ocupă şi de exprimarea în limba română. E dealtfel firesc ca acel loc să fie (şi) ministerul culturii. E trist însă că se întâmplă doar acolo.

iar Marius Laza, intr-un comentariu scris in acest blog, propune “performing arts” =”arte interpretative” (facand o traducere corecta a lui “performer” = interpret). Traducerea e corecta, dar mai putin fireasca (in spiritul limbii) decat “artele spectacolului”.

***

aici două exemple de traducere în context, între franceză şi engleză, a termenului de performing arts:

http://www.lecentredesarts.com/

Le centre des arts vivants, Paris = the center for performing arts, Paris.

http://www.artsalive.ca/en/mus/index.asp

fr: Le Centre national des Arts (CNA) présente le volet Musique d’Artsvivants.ca, l’endroit revé pour découvrir le monde excitant des arts de la scene! Apprenez tout sur la musique d’orchestre, l’Orchestre du CNA, şes musiciens et amis, les grands compositeurs, les chefs d’orchestre et bien plus encore!

engl: The National Arts Centre (NAC) presents ArtsAlive.ca Music, a great place to discover the excitement of the performing arts! Learn all about orchestral music, the NAC Orchestra, its musicians and friends, great composers, conductors and much more!

Iată mai jos şi definiţiile exacte ale termenului “performativ”, în engleză şi franceză, aşa cum e el folosit în Dilemă online, în sintagma “arte performative”. Precizez că el nu există în dicţionarele româneşti.

performative

Pronunciation: \-’fo˙r-m?-tiv\

Function: adjective

Date: 1955

being or relating to an expression that serves to effect a transaction or that constitutes the performance of the specified act by virtue of its utterance <a performative verb such as promise > — compare constative

(din Merriam-Webster)

***

performing
Function: adjective
Date: 1889

of, relating to, or constituting an art (aş drama) that involves public performance <the performing arts>

(din Merriam-Webster)

***
PERFORMATIF, -IVE, adj.

(LINGUISTIQUE)

A.- [D'apres la théorie d'Austin, en parlant d'une catégorie de verbes] Les verbes performatifs seraient ceux qui non seulement décrivent l’action de celui qui les utilise, mais aussi, et en meme temps, qui impliqueraient cette action elle-meme. Ainsi, les formules « Je te conseille de… », « Je jure que… », « Je t’ordonne de… », réaliseraient l’action qu’elles expriment au moment meme de l’énonciation (Greimas-Courtés 1979).

B.- P. ext. [En parlant d'énoncés, d'actes de lang.] Qui réalise une action par le fait meme de son énonciation. Anton. constatatif. Fonction performative. Vouloir traiter les énoncés performatifs comme des propositions au sens strict revient a les déclarer dénués de sens (puisque ni vrais ni faux) ou a les considérer comme des pseudo-propositions, a moins d’élargir la notion de sens pour y introduire, en plus des valeurs de vérité, des notions comme celles de « réussite » ou de « malheur » de la parole (Thines-Lemp. 1975).

- Empl. subst. masc.

¦ sing. a valeur de neutre. Le langage juridique releve souvent du performatif (Thines-Lemp. 1975).
¦ P. méton. Enoncé qui a ces caracteres. Je-t-aime est sans nuances. Îl supprime les explications, les aménagements, les degrés, les scrupules. D’une certaine maniere – paradoxe exorbitant du langage -, dâre je t-aime, c’est faire comme s’il n’y avait aucun théâtre de la parole, et ce mot est toujours vrai (îl n’a d’autre référent que sa profération : c’est un performatif) (R. Barthes, Fragments d’un discours amoureux, 1977, p. 176 ds Rob. 1985).
(din dicţionarul francez al CNRTL)

observ, începând din 1998, sărăcirea limbii române în privinta prepoziţiilor. Toate prepoziţiile “localizatoare”, să le zicem (adică care arată direcţii, poziţii, situări în spatiu de tot felul) sunt ameninţate de una singură, de PE !

teoria mea e ca e vorba, ca si in alte cazuri ale saracirii (sau, ma rog, modificarii, ca sa fim neutri) a limbii, de o preluare mimetica (si desigur stupida! caci suntem doar români tranzitionisti si nu trebuie sa ne dezicem!)  din engleza.

Iata cateva noi exemple, citite la (si nu pe) http://www.hotnews.ro :

“A revenit campionul / Vezi primele imagini cu Michael Schumacher din nou pe circuit ”

nu e clar de ce trebuie sa fie “pe circuit” si nu clasicul “in circuit“? Exista, desigur, “pe asfalt” sau “pe strada” , dar circuitul presupune un spatiu inchis, la modul efectiv – e un circuit inchis – dar si la modul simbolic. In romaneste, “in” se foloseste pentru situari interioare, iar “pe”, pentru situari “deasupra a ceva”. Mai avem si un “la”, despre el mai jos.

Dan Bittman, numit consilier pe probleme de feedback de la populatie al ministrului Finantelor

aici e deja vorba de o forma foarte incetatenita. Stupida e ea oricum, insa. Sa nu ne facem iluzii ca limba, asa cum o spun lingvistii, e vie si deci are totdeauna dreptate. Nu, limba e vie, insa e vorbita de o suma de prosti sau de destepti. De o suma de oameni cu un simt logic al utilizarii ei, sau fara nici un simt, nici macar bun-simt. Limba e vie, dar nu “are dreptate” din oficiu, as zice eu, ci este, mai degraba, o forma de coagulare a nivelului de prostie sau inteligenta lingvistica, dintr-un popor, la un moment dat al istoriei lui. Limba actuala nu e altceva decat un instantaneu de un anumit tip al culturii comunicarii, al nivelului de rafinare al modului nostru de a gandi.

Daca vreti sa aflati de unde provine distorsionarea cu “pe” de mai sus, atunci cititi acest titlu, tot de la hotnews.ro:

Anthony Dworkin, expert la European Council on Foreign Relations: “Este nerealist sa credem ca toate atacurile teroriste pot fi prevenite”

daca limba engleza functioneaza asa – cu “on” in anumite sintagme, si o face demult, nu din anii 80 sau 90 incoace, nu inteleg de ce ar trebui sa devenim si noi, brusc, asa de engleziti?nu e vorba aici de nationalism, ci de mentinerea unei coerente la nivel logic si de “istorie logica” a limbii. Orice limba poate alege orice fel de mod de exprimare, dar ea are nevoie, deobicei, de o coerenta interna (intre diversele cazuri similare care apar in limba). Ceea ce la noi e tot mai putin cazul – asta e cel putin impresia mea.

Amintesc aici ca mai exista o problema similara, provenita tot dintr-o preluare gresita de constructie englezească, unde de data asta “în” îl înlocuieşte pe “de”:

Greşit : Este interesat în probleme de management / corect: este interesat de probleme de management. (citat din Narcisa Forăscu)

Alte utilizari gresite ale lui PE

“Lista articolelor publicate de X pe portalul LiterNet.ro”

Desigur ca ar fi mai firesc sa folosim “la”, ca in cazul “…publicate de X la editura Liternet.ro”. Dar, in definitiv, daca publici articole intr-un ziar, dar la o editura, de ce sa nu le publici pe un portal? Limba romana pare sa sufere de rigoarea excesiva a acelei reguli numita “exceptie”.

originile lui PE – în mitocănia anilor ’80

Radacinile fenomenului le-am auzit in anii 80, cand amici care locuiau in noile cartiere de blocuri, vorbeau despre “a merge pe stand” si desigur “a merge pe Studenţesc” – strandul studentesc din zona Lacul Tei, Bucuresti) si nu foloseau clasica (si logica) sintagma de “a merge la strand”, echivalenta cu “a merge la cinema” sau “la mare”. Astept sa vad cand o sa ajunga romanul sa spuna si ca a fost “pe Varna, pe Bulgaria” in loc de “la Varna, in Bulgaria”. Si daca tot e vorba de litoral, acum in plin ianuarie, as aminti ca exista desigur si forme corecte ale lui “pe”, ca in cazul lui “pe plaja” si “la plaja”. “Pe plaja, nisipul era fierbinte”, insa “la plaja au mancat carnati si au baut bere” (asta ca sa fim in ton cu mitocania folosirii lui PE !).

mirgarea lui PE

am fost atentionat de Irina S. ca PE mai si dispare din unele locuri! Si lasa o impresie la fel de proasta: “Cartea care am cumparat-o” (in loc de “pe care am cumparat-o”) sau “prajitura care am mancat-o”. Nu comentez apententa Irinei pentru carti si prajituri (o combinatie, as spune, destul de bruxelleza! – daca ar fi sa consideram prajiturile cu ciocolata din piata Sablon).

Ce mi se pare interesant aici, e ca PE dispare in mod inadmisibil dintr-un loc, acolo unde “omul recent” e prea lenes pentru a folosi doua cuvinte (pe+care), si apare in alte locuri, inflationist, acolo unde n-are ce cauta.   Pare deci ca migreaza, intr-un mod straniu. (Prepozitia asta pare sa refaca drumul noilor nostri emigranti: dispar cu totul din satele romanesti, si apar acolo unde italienii nu si-i doresc…)

ca la noi la nimenea? nicidecum! în Franţa se întâmplă ceva similar…

Matei imi scrie: As vrea să mai adaug că şi în franceză asistăm la acelaşi fenomen: “à” este înlocuit cu “sur”. “Je vais à Marseille” devine mitocăneşte “Je vais sur Marseille”.
Aş adăuga însă că în Franţa pare să fie doar o problemă pentru vorbitorii de limbă franceză cu un nivel scăzut de cultură. De observat că în România problemele de mai sus sunt generalizate!

ce spun dicţionarele limbii române

conform dexonline, http://dexonline.ro/search.php?cuv=pe nu am gasit nicaieri in dictionarele limbii romane, nici chiar in cele relativ recente (2004), notata utilizarea lui “pe” cu sens de “pentru” (comisia “pe”/in loc de “pentru”/ probleme sociale).

câteva texte de referinţă despre utilizările noi ale lui “pe”

Rodica Zafiu, în România Literara nr. 9/2005: “PE” familiar

Rodica Zafiu, în România Literara nr. 38/2001: ” ‘În’ sau ‘pe’ Internet”

Cătalin Sturza, în Blog de jurnalist cultural: “(Lingvistice) Care pe care”

Valeriu Ungureanu, în blogul Valu(l): “Scriu corect în Internet?” - despre sintagma “pe internet” sau “în internet”

Amenzi CNA pentru folosirea greşită a limbii române: CNA a somat 3 televiziuni pentru greseli de limba româna (Unii merg mult mai departe cu corectivele si coerciţia… Dar e, in definitiv, un semn bun pentru constientizarea problemelor de coerenţă a limbii!)

(lista de completat…)

Actualizare

inca un citat cu pe folosit gresit, in loc de la:

“Lupta pentru plecarea sau rămânerea lui Traian Băsescu se dă acum pe toate nivelurile”

(Sabina Fati, RL, iulie 2012)

e evident ca in româna clasica se foloseste “la toate nivelurile” si nu “pe toate nivelurile”.

Actualizare (12.07.2014)

inca doua alte articole despre folosiri gresite ale lui pe:

 

În boom-ul imobiliar al anilor 2004-2007, locaţie a devenit un termen predilect în limba presei româneşti. Şi cum presa e la fel de deşteaptă ca poporul pentru care scrie, nimeni nu s-a gândit să deschidă un dicţionar şi să verifice acest termen.

E evident că locaţie a fost preluat mimetic din engleză, unde el înseamnă o poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat in mod special, etc. In lumea filmului are sens de “loc in care se filmeaza” (on location). Locaţie vine evident din latinul “locus” si deci are aceeaşi origine ca şi românescul “loc”. Cum însă “loc” e în româneşte prea ambiguu, cineva a simţit nevoia să preia cuvântul englezesc exact la fel, fără să ştie sau să verifice că locaţie există în limba română demult, e importat din limba franceză, unde are alt sens, şi înseamnă, în română ca şi în franceză: chirie. Utilizarea clasică, în româneşte, este: a lua în locaţie un spaţiu.

Sigur că orice termen poate fi schimbat într-o limbă, sau înlocuit cu altul nou, dacă asta se decide de comun acord. Ce e însă frapant în limba română, e cum ea pare, în evoluţia ei din ultimii ani (sau poate din totdeauna?)  expresia unui diletantism perpetuu. Pentru că ce altceva decât agramarea poate duce o întreagă naţiune către utilizarea aceloraşi cuvinte, cu sensuri mereu schimbate? (Locaţie şi a aplica sunt doar doua exemple).

locaţie în româneşte:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ’98 (www.dexonline.ro)

in engleză:

Main Entry: lo·ca·tion           Listen to the pronunciation of location
Pronunciation: \lō-ˈkā-shən\
Function: noun
Date: 1597
1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location
2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches

în franceză:
LOCATION, subst. fém.
A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L'obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux (Wolkowitsch, Élev., 1966, p. 154).

À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin (Sand, Souv. de 1848, 1876, p. 45).
En location. Avoir, prendre en location. Les Beauvilliers en location, n’ayant plus le toit des ancêtres (…) : est-ce que, vraiment, ce ne serait pas à mourir de honte? (Zola, Argent, 1891, p. 368) :

1. Cette maison, qui avait longtemps appartenu à une famille de province qui dédaignait de la mettre en location, avait été vendue, il y avait environ six mois, à une jeune femme vêtue de noir…
Ponson du Terr., Rocambole, t. 2, 1859, p. 75.
(sursa: CNRTL)

anglicisme în DOOM 2005

18 octombrie, 2008

în DOOM 2005, Dicţionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, s-au adăugat multe dintre anglicismele folosite astăzi curent. Iată ce spune Ioana Vintilă-Rădulescu (coordonatorul ediţiei) pe această temă:

Adăugiri

S-au adăugat cca 2.500 de cuvinte:

- împrumuturi din latină şi din diverse limbi moderne, (re)intrate în uz, majoritatea din engleză, dar şi din franceză, spaniolă etc., marcate ca angl(icisme), fr(anţuzisme), hisp(anisme) etc.: acquis, advertising, airbag, broker, cool, curriculum, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, macho, trend etc.;

Includerea în DOOM2 a unor împrumuturi recente neadaptate, mai ales anglo-americane, nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazează pe ideea că, dacă folosirea lor nu poate fi împiedicată, iar unele dintre ele ţin de o modă ce poate fi trecătoare, ignorării problemei – care lasă loc greşelilor – îi sunt preferabile înregistrarea formelor corecte din limba de origine şi sugerarea căilor pentru posibila lor adaptare la limba română. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor rămâne, asemenea atâtor împrumuturi mai vechi, şi sub ce formă anume, şi care vor dispărea.

nu e clar dacă s-au adăugat si termenii din zona internetului si in special a lui web 2.0.

O parte din DOOM 2005 poate fi gasit la DEXONLINE.ro, la acest link.

despre termenul site / sit

5 octombrie, 2008

Am de mult dileme legate de utilizarea cuvintelor preluate automat si mimetic in limba română, in epoca de inceput a internetului. Printre altele, desigur si cuvantul cel mai important: site (engl.) E interesant cum acest cuvant, atat de frecvent in limba romana de astazi, nu e definit aproape nicicum de dictionarele contemporante. Astfel:

* in DEX sau NODEX (2004) nu apare nicaieri varianta “site” sau “sit” a termenului. Pur si simplu, pentru NODEX cuvantul… nu exista.

* in MDN (marele dictionar de neologisme), il gasim, si este singurul dictionar romanesc actual (din cate stiu eu) care il aminteste :

SITE [pron. SAIT] s. n. spaţiu în care sunt situate informaţii pe reţeaua de internet. (< engl. site)

* pe situl George Pruteanu, aici, gasim urmatoarea explicatie a versiunii lui, fonetizate, “sait”:

Carmen
Subiect: observatie
M E S A J U L : Cuvantul sait nu exista in limba romana. In schimb exista cuvantul sit.

RĂSPUNS: Milioane de oameni folosesc cuvîntul sait, saituri, zeci de mii îl scriu, aşa că a spune că nu există e un gest straniu. Cuvîntul sit înseamnă cu totul altceva şi nu s-a impus cu sensul de “ansamblu de pagini de Internet”.
GP, 3.2.06 lmb invt

Eu personal as prefera, totusi, “sit” – pentru ca termenul are actualmente acelasi sens in engleza, franceza si romana, si el exista in toate trei limbile inainte de aparitia internetului. De ce ar fi nevoie sa fonetizam varianta engleza a termenului?
mi se pare ceva foarte “dupa colt” si complicat. Iata de ce:

filiatia lui “site internet”

latina: situs (loc) > franceza: site (loc, pronuntat [sit] ) > engleza: site (loc), mai tarziu: site web > romana: site internet (pronuntat [sait]),

si filiatia lui “sit” (loc, peisaj)

latina: situs (loc) > franceza: site (loc, pronuntat [sit] ) > romana: sit (peisaj, loc) si sit arheologic.

cum termenii romanesti se trag (fonetic vorbind) mai usor din latina sau franceza, ar fi deci logic sa preluam varianta existenta deja in limba, sit, si nu o varianta venita printr-o fonetizare fortata, ca toate fonetizarile englezesti ale latinei (cam cum ar suna cuvantul caracter, pronuntat chărectăr, sau asa ceva, daca ar fi fost preluat via limba engleza?)

In plus, diferenta dintre sit si site e minima, mai ales in scris. Sit se integreaza mult mai usor in fonetica unei fraze romanesti, si nu presupune acel salt de la o pronuntie la alta.

Sunt insa constient de faptul ca limba este un organism viu, si isi alege singura caile. Totusi, astfel de corective minime (sait sa devina sit) nu mi se par nici exagerate, nici imposibil de realizat. Cred ca o doza moderata de pasoptism, deci de credinta in capacitatea de a schimba in bine o societate, nu e deloc rea (chiar daca multi din termenii lui Heliade-Radulescu din acea epoca nu s-au impus in limba!), inclusiv atunci cand e vorba de a corecta un fel de nepasare generala prin care, in limba romana, se preiau termeni mot-a-mot, in loc sa se puna problema traducerii lor adecvate. Cred ca limba oglindeste inclusiv acest fel nepasator (l-as numi “neconstient”) al romanului de a umbla cu cuvintele, el, cel nascut poet…

Pareri?

***

iata aici si detalierea lui site, din Merriam Webster:

site
Pronunciation: \ˈsīt\
Function: noun
Etymology: Middle English, place, position, from Anglo-French or Latin; Anglo-French sit, site, from Latin situs, from sinere to leave, allow
Date: 14th century

1 a: the spatial location of an actual or planned structure or set of structures (as a building, town, or monuments) b: a space of ground occupied or to be occupied by a building

2 a: the place, scene, or point of an occurrence or event b: one or more Internet addresses at which an individual or organization provides information to others; especially: web site

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: