urmaresc wikipedia romaneasca (WR) de prin 2005, si sunt in continuare ingrijorat de un efect colateral important: saracirea culturii romanesti, si mai ales a vocabularului umanist al noilor generatii.

Wikipedia este unul din siturile cel mai prezente in internet, prin faptul ca e pozitionata foarte sus in listele de raspunsuri la cautari, in motoarele de cautare. Ea e deci situl de referinta pentru multi romani, dar mai ales pentru scolari si studenti, atunci cand cauta informatii culturale in internet.

Insa modul in care WR este scrisa lasa mult de dorit. Originea unei anumite agramari si lipse de cultura umanista in WR pare sa se afle in modul birocratic in care trateaza administratoii ei problemele legate de scrierea articolelor.

Cu ce se ocupa administratorii WR:

in principal cu tot ce tine de un formalism pur birocratic, de ex.:

- cu admonestarea pt. lipsa de diacritice si a altor probleme minore si formale
- cu stergerea articolelor pe care le considera cu subiect lipsit de “notorietate” (termen definit intern de wikipedia, si respectat birocratic, in forma si nu in spirit, de administratorii romani)
- cu scrierea de ample articole de biografie proprie (exemplu: Andrei Filotti, scris de utilizatorul “AFil”)
- cu medalieri reciproce, deobicei ale unor copii care scriu articole la limita plagiatului, copiindu-le dintr-0 singura carte
- in general, administratorii par un fel de grup ocult, care isi apara “creatiile” proprii si repudiaza critici juste, atunci cand ele nu vin din randurile proprii. In fapt, nu fac decat sa reproduca in mic o structura generala a societatii romanesti actuale, incapabila de o viziune deschisa si critica asupra sa, in care, l’enfer, c’est les autres, vorba lui Sartre.

Cu ce ar trebui sa se ocupe:

cu tot ce tine de un proiect umanist, in traditia lui Diderot:

- cu admonestarea pt. greseli de limba romana, nu pentru lipsa diacriticelor (e plina WR de greseli de limba romana, dar diacriticele sunt prezente, chiar si in textele cu greseli! o evidenta inversare a ierarhiei imporantei greselilor de limba si ortografie! Ce importanta are un text scris corect cu diacritice, dace e agramat?)
- cu cizelarea lingvistica si logica a categoriilor si a termenilor utilizati
- cu deschiderea catre cat mai multa informatie, pe care apoi, tinerii doritori de  activitate, sa o cizeleze din punct de vedere formal – in loc de a sterge informatie importanta, doar pentru ca nu respecta criterii birocratice, de forma si nu de fond.

E limpede pentru orice roman cu o minima cultura umanista, ca, chiar daca scrierea cu diacritice e un element de pastrare a unei elegante a limbii, sunt alte probleme mai grave decat ea. Cand WR contine o multime de greseli de limba, acesta ar fi primul lucru de corectat.

Apoi, in virtutea principiului de crowd-sourcing, ar trebui ca WR sa aiba o ierarhie fireasca de utilizatori:

1) cei care pot contribui cu informatie, prin cunostintele lor care le dau un orizont vast si capacitatea de a crea conexiuni intre domenii. (Dar care nu stiu sa formateze, etc.)

2) cei care pot contribui la cizelarea limbii folosite in articole (dar care poate nu au pus diacritice peste tot)

3) cei care pot contribui la partea de tehnoredactare, corectura de ortografie sau diacritice (dar nu au criterii pentru judecarea continutului unui articol)

4) cei care pot contribui la infrastructura de soft si hard a WR

in momentul de fata, nu exista aceasta acceptare a domeniilor separate, in care oricare din nr. 1-4 poate sa completeze pe ceilalti. Din contra, cei aflati in afara cercului “ocult” al nucleului tare, sunt deobicei apostrofati pentru ca nu sunt in special nr. 3, 4. Cineva care vine cu contributii culturale sau lingvistice importante e apostrofat ca nu scrie cu diacritice. Cineva care atentioneaza ca lucrurile sunt altfel decat s-a decis “democratic” in cercul restrans de cativa utilizatori, de ex. stergerea de articole culturale, este “corectat” in gandirea lui, libera si umanista,  folosindu-se o gandire captiva WR, cu citari birocratice, in litera, dar nu in spiritul regulamentelor wikipedia.

Riscul mare e ca WR sa devina singura sursa de referinta pentru tineretul romanesc, in ale informatiei de tip umanist, si aceasta va duce inevitabil la o saracire teribila a limbii, dar si a culturii umaniste a noilor generatii. Ele vor afla termeni gresiti, sau preluati mot-a-mot din versiuni engleze ale Wikipedia.

Adesea, Romania are traditia ei proprie intr-un anumit domeniu. Implicit termeni proprii, nume ale acelui domeniu. Totusi, in WR ele nu se reflecta in nici un fel. WR reflecta prin traduceri din Wiki EN diversi termeni si concepte. Astfel, riscam pe termen lung, o retezare completa a traditiei culturale romanesti, prin racordarea generatiilor contemporane la o falsa traditie, cea a unor traduceri agramate din alte limbi.

Daca Wikipedia tot bate moneda pe ideea ca “creatia originala” (asa cum o denumesc ei) este interzisa in paginile ei, cum de WR face creatie originala chiar in domeniul lingvistic, dar si in cel al diverselor zone culturale romanesti? Brusc, terminologia traditionala romaneasca, de ex. in domeniul artelor, e data peste cap, si inlocuita cu o brambureala ingrozitoare de termeni. Putem gasi astfel “Textile de artă” (sic!) ca pe o categorie in cadrul artelor. In ea avem o singura subcategorie, numita “batik”. Desigur e vorba de arta baticului, nici decum de “batik” care e scrierea ei in alte limbi (engl, germ.). “Textile de arta” e un termen complet aberant, si el vrea sa denumeasca probabil “arta textila” sau poate “tesaturi de arta” (dar atunci baticul nu are ce cauta acolo, caci arta lui consta in a-l picta, nu in a-l tese. Tesatura e doar baza lui!). Tot asa, in cazul baticului, avem clar definitia lui in DEX, vezi aici. Deci nu exista motive sa fie scris “batik”.

***

Pana cand WR nu va accepta aceasta departajare, acest tip de crowd-sourcing in care fiecare vine cu contributiile sale proprii, din propriul domeniu (vezi mai sus, nr. 1-4), fara a fi obligat sa fie cultivat in ale formatarii wikipedia si a altor astfel de detalii neesentiale (dar desigur necesare), WR va ramane din pacate ceea ce este si acum: o enciclopedie foarte razleata, cu prea multe articole diletante, grav agramate pe alocuri si fara o minima baza enciclopedica, iar de una umanista… nici nu putem vorbi!

La fel se întîmplă cu fructele numite odată „cireşe“. Au devenit similare pomilor, adică „cireşi“, pentru ca apoi – cu chiu, cu vai – să fie readmisă şi varianta mai veche.

Oricum, în piaţă se vînd numai „cireşi“. Şi mă aştept să văd cît de curînd pe tarabe „pruni“, „meri“, „peri“ şi, de ce nu, „mandarini“. Iar tarabagiii or să ne servească în „doi minuţi“ cu „frucţi“ spălaţi la „robineţi“.

(A. M., la rubrica “Cu ochii in 3,14″; Dilema 382, iunie 2011)

Expresia românească încetăţenită de multa vreme este: a avea sens.
(Are sens sa vin si eu cu tine? Are sens sa dau banii pe incă o pereche de pantofi?)

Insă, pentru românii recenţi (vorba lui HR Patapievici) care par să vorbească mai mult engleză decât română, pare mai “firesc” sa spui:

it makes sense => face sens.

Nu stiu de ce n-am spune direct: maikuieşte sens? Si cu asta am putea sa terminate toate diskaşions on acest topic, nu-i asa? Adica, tradus in romgleza “eleganta” pentru toti: sa incheiem discutiile pe acest topic.

Varianta simplă:
corect: are sens să…
gresit: face sens să…

fraza aceasta fara noima, greu de inteles, e de gasit intr-un sit de design interior, la http://www.carre.ro/default.asp?lang=ro

m-am gandit ca formula de inceput, atat de caraghioasa, “Pastrati-va informat”, e desigur derivata din engleza, de la “keep yourself informed“. Dar, stupoare, comutand in varianta engleza a sitului, la http://www.carre.ro/info.asp?id=3&n=Catalog

am gasit aceasta varianta:

“Keep informed on new luxury products and special offers. Please fill in the form bellow for our newsletter and a catalog will be sent to the email address provided bellow”

care, brusc, nu mai foloseste diateza reflexiva, asa cum ar fi ea mai fireasca in engleza decat in romana. In plus, textul e si in engleza plin de greseli si referiri, pare-se involuntare, la Saul Bellow.

Nu numai ca textul romanesc de mai sus e agramat, dar contine si erori de logica. Respectivul creator de sit internet a fost incapabil sa scrie o singura fraza logica, care ar fi putut suna cam asa:

“Daca doriti sa va informam periodic despre noile noastre produse de lux si oferte speciale, va rugam completati formularul de mai jos. Veti primi periodic newsletter*-ul nostru si catalogul nostru de produse.” (*problema lui “newsletter” si cum ar trebui tradus, e una pe care n-o voi dezbate acum)

sigur ca in varianta engleza (cea ideala, nu forma gasita in acest sit agramat) formula “keep yourself informed” are o forma persuasiva. Ea ii comanda aproape, fara drept de apel, clientului, sa “se pastreze informat” si sa completeze formularul. Daca psihologii noii ere publicitare considera si in romania ca e nevoie de aceste persuasiuni obositoare si, in fond, nerusinate, sigur ca pot gasi o varianta romaneasca a lui “keep yourself informed”. Insa a traduce mot-à-mot e caraghios, prostesc si distruge coerenta limbii.

Nu exista in limba romana sintagma “pastreaza-te informat”. A te pastra presupune alte lucruri: “s-a pastrat tanara folosind putine cosmetice” e o varianta posibila. Sau “Pestele s-a pastrat bine in frigider”.  Exista in schimb: “fii la curent cu…” sau “fii informat”.  Slava domnului ca “a fi” nu prea poate lua forma reflexiva asa de usor, altfel sigur am avea vreun “fii-ţi la curent cu…” sau “fii-ţi informat”, si s-ar gasi careva sa spuna in vreo reclama “fii-ţi fidel pasiunii tale pentru eleganţă, şi cumpără-ţi un iPhone”

Diateza reflexiva e folosita in exces, si a devenit firesc ca totul sa fie reflexiv:

Ai putea sa cumperi doar, dar “iti cumperi “. Aceasta subliniere a faptului ca-ti faci tie insuti o placere e un lucru care desigur tine de psihologie si obsesia de a ne produce noua insine placeri diverse prin consum. Acest “mi-am cumparat” sau “mi-am luat” e deja foarte vechi, il stim desigur dintotdeauna si are denumirea, in gramatica, de verb pronominal posesiv. Insa pe vremuri, lucrurile se rezumau la aceasta idee de posesie (iti cumperi caci posezi deodata acel lucru) si la placerea de a cumpara un lucru care nu e strict necesar, dar placut. “A-ti cumpara” era o forma de “a-ti face placere” si una de luare in posesie. “Mi-am luat o inghetata”, “mi-am luat o rochie noua”, etc.

Mai nou insa, probabil cam de vreo 15 ani, reflexivul a devenit o obsesie, si aproape ca nu mai gasesti verbe folosite fara diateza reflexiva, in special in reclame. Reclama apeleaza permanent la relatia noastra cu noi insine, incearca sa ne sugereze permanent ca trebuie sa ne facem o placere (si sa devenim “proprietari” ai inca unui lucru). Nu incearca sa ne convinga ca acel produs ar fi necesar sau util, ci ne sugereaza ca cumpararea lui ne va produce o placere.  Treptat, din zona reclamelor, reflexivul pare sa fi intrat in limba, si in alte zone, fiind tot mai prezent.

Iata un extras:

“Am mai spus treaba asta şi cu alte ocazii: nu am date ştiinţifice, dar parcă în nici o ţară din Europa nu a pătruns atît de mult engleza în limba oficială şi nu a siluit-o prin faţă şi prin spate ca în România. Stăm pe spate şi ne lăsăm violaţi pînă în rărunchi de o engleză stîlcită. Împrumutăm cuvinte din limba lui Uncle Sam chiar şi în situaţiile cînd nu avem nevoie de ele, cînd în limba română există cuvinte pentru a desemna acele lucruri.

Hai să vă introduc în subiect (adică să vă prezint tema acestui text)

Justificarea pentru amestecul pe care-l folosim zilnic în comunicarea scrisă şi orală este că acele cuvinte din engleză “sună mai bine”. Da, pentru unii locaţie sună mai bine decît loc, chiar dacă nu înseamnă acelaşi lucru. Acum totul e vintage, nu mai e de colecţie. Acum ne îmbrăcăm stylish cînd e o ocazie specială, nu cu stil. În perioada sărbătorilor de iarnă ne-am simţit Craciunish, nu am simţit spiritul Crăciunului.

Best of-urile anului (sau best offurile , cum ar scrie unii) sunt:

Locaţie – se poate folosi la orice: cînd îţi schimbi locul pe scaun, cînd ai găsit un loc bun pentru a-ţi instala cortul, pentru a desemna zona în care locuieşti, pentru a spune unde ţi-ai lăsat ochelarii în casă.

Care – chiar, ştiaţi că pe vremuri chiar se folosea pe care la acuzativ? Acum, de la preşedintele ţării pînă la Răzvan Theodorescu şi Boc, toţi oamenii de vază folosesc “care” în loc de “pe care”.

Studioşilor le recomand să citească tendinţele din romglish pe 2010 şi noile intrări în noulimbă pe 2010, în afară de exemplele de mai jos.”

Restul aici.

“În prima scenă din film, Paul este prezentat în spatele Ralucăi (Maria Popistaşu), al cărei nud umple ecranul. Cei doi vorbesc, după o partidă de sex, simţindu-se confortabil unul cu celălalt*. Raluca este dentista fiicei lui Paul.”

(din: mediafax, Variety: “Marţi, după Crăciun”, de Radu Muntean, oferă dialoguri de un naturalism excepţional – VIDEO)
*expresia subliniată e greşită!

Cum se foloseşte corect “confortabil” în limba română:
“scaun confortabil” – un scaun care oferă confort (vezi şi definitia din DEXonline)

Greşeală curentă, provenită dintr-o preluare greşită (mimetică) din engleză:
“a se simti confortabil” – aceasta expresie ar insemna, daca ar fi sa o intelegem conform limbii corecte, “cineva care se simte capabil sa ofere confort altcuiva”, deci cineva care este ca un… scaun confortabil.

E de neinteles de ce sintagma “a se simti bine” nu ii pare românului cu limba de lemn suficient de clara si raspicata. El pare sa simta nevoia sa “nuanteze” si sa spuna ca nu e vorba doar despre “a se simti bine” asaaa… in general, ci e vorba chipurile despre “confort” care, dupa parerea lui, inseamna altceva. Pseudo-nuantarile de acest tip le puteti intalni in special in mass-media si in limbajul reclamelor (pisicuta trebuie “sa se simta confortabil”, cutare politician se duce doar in cluburile in care “se simte confortabil”, etc.)

Originea greselii:
“a se simti confortabil” provine, gresit, din englezescul “to feel confortable (with something)“, care insa se traduce in romaneste prin “a se simti bine”, “a fi de acord, a agrea un anumit lucru”, sau, eventual, prin “a avea confortul necesar”, dar in nici un caz cu “a se simti confortabil”. Expresia “a se simti confortabil” nu a existat, cel putin pana nu demult, in limba romana, si nu e nici acum acceptata de dictionare.

iata si textul originar, din revista Variety, care a stat la baza versiunii romanesti din Mediafax:

Termenul consacrat şi corect este desigur “sală de expoziţii”.

“expoziţional” e un termen mai complicat, importat din engleză. El se foloseşte de fapt în contexte ca: “gândire expoziţională”, “concept expoziţional”, etc., şi are deci un alt rol, într-un limbaj mai degrabă de specialitate. Iată ce spune şi dicţionarul:

EXPOZIŢIONÁL, -Ă, expoziţionali, -e, adj. Al expoziţiei (1); cu caracter de expoziţie (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional.
Sursa: DEX ’98

EXPOZIŢIONÁL, -Ă adj. referitor la expoziţie. (< engl. expositional)
Sursă: MDN

Cum probabil careva s-a gândit că “sală de expoziţii” sună prea banal, a inventat acest “sală expoziţională”.

frecvenţa în internet:
“sală de expoziţii” – 6500 de apariţii în indexul google
“sală expoziţională” – 131 de apariţii în indexul google

Ar mai fi interesant de remarcat că în trecut “expoziţie” însemna şi “clădire în care se fac expoziţii”.  Ne îndepărtăm însă tot mai mult de cuvintele simple, folosim compuneri de mai multe cuvinte, şi dacă se poate alegem nişte neologisme cât mai fistichii şi mai complicate. Şi dacă vom repeta suficient de mult şi acest termen, îl vom avea în 10 ani complet integrat în limbă şi va ajunge să ne sune chiar bine.
Orice cuvânt sună bine, dacă îl repeţi de suficient de multe ori. Una e, probabil, psihologia percepţiei limbii şi alta e logică ei. Sunt elemente care au intrat în limba pe această cale pur psihologică şi s-au împământenit, chiar dacă nu au sens, oricum le-ai lua. Azi ne par “fireşti” pentru că le-am auzit de suficiente ori, astfel încât mintea noastră şi-a construit mecanismele ajutătoare necesare pentru a le integra în minunata “ilogică” a limbii. Dar cu această veşnică adăugire de termeni noi, pe căi atât de obscure (şi ilogice), limba romană a ajuns să fie o limbă prin excelenţă a excepţiilor. Numai străinii care sunt nevoiţi să înveţe limba română ca pe o limbă străină, ştiu despre ce e vorba.

Fraza de mai sus e o traducere incredibil de caraghioasa (si mot-à-mot) a frazei englezesti de tipul “It puts a huge pressure on the world ressources”. E caraghioasa si pentru ca permite, si ea, acel exces de “pe” (care e atat de urat, la moda si primitiv!) in locul lui “asupra” care ar fi corect in acest caz.

expresia engleza e desigur corecta, vezi:

put pressure on somebody/something to influence someone or something strongly, usually intentionally He’s putting pressure on me to change my mind. New companies are putting pressure on established firms to lower their prices. (Cambridge Dictionary of American Idioms )

insa traducerea ei in romaneste ar trebui sa fie desigur ceva de genul:

“ea exercita o presiune enorma asupra resurselor lumii”.

Corect este, deci:
Puts pressure = exercita /creeaza presiune,
Si nicidecum “pune presiune”!

Presiunea, in romaneste, poate fi “facuta” (faci presiuni intr-o anume chestiune politica), “exercitata” (similar) sau “creata”. Mai general, ea poate fi desigur si “crescuta” sau ” scazuta”. Ca imagine ajutatoare, ne putem imagina ca presiunea e la origine un fenomen fizic care are de-a face (in principal, chiar daca nu numai) cu gaze inchise intr-un recipient – deci ea nu se “pune”, caci in romaneste, “a pune” presupune o asezare “pe” si nu o activitate “in” ceva. Sigur ca exista si presiuni pe suprafete, totusi . Presupun insa ca originea sintagmei corecte, in romaneste, e una franceza, si ea respecta, atunci, urmatoarele forme de mai jos (vezi citatul din Larousse).

Sigur ca criticii acestei idei ar putea spune “bine, dar ce importanta are ca preluam si traducem mot-a-mot o sintagma frantuzeasca, sau una englezeasca? nu e totuna? Da, e tot una, dar daca limba romana are deja niste expresii incetatenite, vechi de cam un secol, de ce sa le schimbam acum cu unele noi? Nu riscam, ca si in alte cazuri, sa avem o permanenta “limba ad-hoc” in locul uneia cu o (minima!) traditie?

pressure (trad. din engl. in fr.) – din dictionarul Larousse, englez-francez

1.	meteorology & physics = pression f [of blood] = tension f  high/low pressure area [on weather chart] = zone f de hautes/basses pressions   oil pressure = pression d’huile

2.	[squeezing]  = pression f

3.

(figurative) [force, influence]  to bring pressure to bear (formal) or to put pressure on somebody = faire pression or exercer une pression sur quelqu’un  she did it under pressure  = elle l’a fait contrainte et forcée  she came under pressure from her parents  = elle est venue parce que ses parents l’y ont obligée

4.

(figurative) [strain, stress - of circumstances, events]  = pression f [ - of doubts, worries]  = poids m  the pressures of city life  = le stress de la vie en ville  I can’t stand any more of this pressure = je ne peux plus supporter cette tension  to work under pressure  = travailler sous pression  we’re under pressure to finish on time  = on nous presse de respecter les délais  the pressure of work is too much for me  = la charge de travail est trop lourde pour moi  there’s a lot of pressure on her to succeed  = on fait beaucoup pression sur elle pour qu’elle réussisse  the pressure’s on!  = il va falloir mettre les bouchées doubles!  she’s under a lot of pressure just now = elle est vraiment sous pression en ce moment

 

Salut, deci, înlocuirea lui “non-stop” cu… ce vedeti mai jos!

Acum cîtva timp, un coleg mai tînăr – şi foarte bine şcolit, inclusiv prin ilustre străinătăţi – căruia îi reproşasem că foloseşte termenul englezesc debate în locul românescului dezbatere mi-a răspuns că nu o face din snobism sau din rutina anglofonă pe care o are (deja?) mai toată generaţia sa, ci pentru a desemna mai precis la ce se referă. Adică la un schimb de opinii argumentate. Termenul românesc – spunea – i se pare compromis prin uz şi abuz: e destul să dăm drumul la televizor şi să vedem ce ni se livrează sub denumirea de „dezbateri“. Absolventul de Litere din mine nu s-a putut abţine să nu-i tragă colegului un „perdaf“ filologic (adică o scurtă lecţie despre „barbarisme“). Dar, în esenţă, are dreptate.

M-am bucurat sa citesc acest pasaj, la inceputul articolului de saptamana aceasta, a lui Mircea Vasilescu, din Dilema. In sfarsit, treptat-treptat, lumea romaneasca pare sa inceapa sa ia pozitie, in loc sa se lase dusa de curentul emotiilor zilnice. Si Mircea Vasilescu este le grand seigneur du style BBC, la noi. Minunat. Restul articolului nu are teme lingvistice, dar merita citit.