Bucureştiul sunt de fapt Bucureştii

ma bucur sa mai gasesc si alte pozitii similare cu a mea… Am impresia ca avem de-a face cu o trezire a intereselor pentru limba si modul in care ea este folosita.

http://art-historia.blogspot.com/2009/09/bucuresti-bucurestii.html

iata si un fragment, semnat de Radu Oltean:
“Cand va mai vine sa ziceti Bucurestiului, ganditi-va ca numele orasului vine de la urmasii lui Bucur, care e mai multi. D-aia forma corecta si academica e LA PLURAL. La fel se formeaza si la orasul Iasi-Iasii (se pare ca de la numele unor barbari migratori, care si ei e mai multi), Ploiesti-Ploiestii (etimologic, ”Ploiesti” se pare ca vine de la un anume ”mos Ploe” – teoria lui Iorga, in timp ce Sevastos ia in calcul ca numele orasului sa vina de la ploaie, ca fenomen meteorologic-contributie Lucian Vasile), Focsani-Focsanii (de la un Focsa), etc. As dori, daca vreti, dragi cititori, sa raspanditi cat puteti acest articol. Poate ajunge si pe la ochii ziaristilor si primarilor.”

Caragiale despre români

o notă care nu pare la subiect, dar de fapt este, cumva:
am folosit textul scrisorii lui Caragiale către Vlahuță (îl puteți citi, e minunat, aici) pentru grafica de mai jos. E, practic, un joc vizual de-a textul.

subiectul se leagă cumva de pesimismul meu à propos de capacitatea românilor de a se scoate afară din mlaştină, trăgându-se singuri de păr, ca Münchhausen.
De remarcat că cel mai des folosit cuvânt în textul lui Caragiale este “şi” – de departe.

actualizare, 7 iulie 2009:

am scos cuvintele de legatura, pentru o imagine mai interesanta, si am recreat grafica de mai sus. De data asta, Wordle a folosit alte culori si alta compozitie:

despre “locaţie” şi alte anglicisme cu sens greşit (sau despre diletantism ca factor generator al limbii române)

În boom-ul imobiliar al anilor 2004-2007, locaţie a devenit un termen predilect în limba presei româneşti. Şi cum presa e la fel de deşteaptă ca poporul pentru care scrie, nimeni nu s-a gândit să deschidă un dicţionar şi să verifice acest termen.

E evident că locaţie a fost preluat mimetic din engleză, unde el înseamnă o poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat in mod special, etc. In lumea filmului are sens de “loc in care se filmeaza” (on location). Locaţie vine evident din latinul “locus” si deci are aceeaşi origine ca şi românescul “loc”. Cum însă “loc” e în româneşte prea ambiguu, cineva a simţit nevoia să preia cuvântul englezesc exact la fel, fără să ştie sau să verifice că locaţie există în limba română demult, e importat din limba franceză, unde are alt sens, şi înseamnă, în română ca şi în franceză: chirie. Utilizarea clasică, în româneşte, este: a lua în locaţie un spaţiu.

Sigur că orice termen poate fi schimbat într-o limbă, sau înlocuit cu altul nou, dacă asta se decide de comun acord. Ce e însă frapant în limba română, e cum ea pare, în evoluţia ei din ultimii ani (sau poate din totdeauna?)  expresia unui diletantism perpetuu. Pentru că ce altceva decât agramarea poate duce o întreagă naţiune către utilizarea aceloraşi cuvinte, cu sensuri mereu schimbate? (Locaţie şi a aplica sunt doar doua exemple).

locaţie în româneşte:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ‘98 (www.dexonline.ro)

in engleză:

Main Entry: lo·ca·tion

Pronunciation: \lō-ˈkā-shən\

Function: noun

Date: 1597

1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location

2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches

(sursa: Merriam-Webster)

în franceză:

LOCATION, subst. fém.

A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L'obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux (Wolkowitsch, Élev., 1966, p. 154).

♦ À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin (Sand, Souv. de 1848, 1876, p. 45).

♦ En location. Avoir, prendre en location. Les Beauvilliers en location, n’ayant plus le toit des ancêtres (…) : est-ce que, vraiment, ce ne serait pas à mourir de honte? (Zola, Argent, 1891, p. 368) :

1. Cette maison, qui avait longtemps appartenu à une famille de province qui dédaignait de la mettre en location, avait été vendue, il y avait environ six mois, à une jeune femme vêtue de noir…
Ponson du Terr., Rocambole, t. 2, 1859, p. 75.

(sursa: CNRTL)

anglicisme în DOOM 2005

în DOOM 2005, Dicţionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, s-au adăugat multe dintre anglicismele folosite astăzi curent. Iată ce spune Ioana Vintilă-Rădulescu (coordonatorul ediţiei) pe această temă:

Adăugiri

S-au adăugat cca 2.500 de cuvinte:

- împrumuturi din latină şi din diverse limbi moderne, (re)intrate în uz, majoritatea din engleză, dar şi din franceză, spaniolă etc., marcate ca angl(icisme), fr(anţuzisme), hisp(anisme) etc.: acquis, advertising, airbag, broker, cool, curriculum, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, macho, trend etc.;

Includerea în DOOM² a unor împrumuturi recente neadaptate, mai ales anglo-americane, nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazează pe ideea că, dacă folosirea lor nu poate fi împiedicată, iar unele dintre ele ţin de o modă ce poate fi trecătoare, ignorării problemei – care lasă loc greşelilor – îi sunt preferabile înregistrarea formelor corecte din limba de origine şi sugerarea căilor pentru posibila lor adaptare la limba română. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor rămâne, asemenea atâtor împrumuturi mai vechi, şi sub ce formă anume, şi care vor dispărea.

nu e clar dacă s-au adăugat si termenii din zona internetului si in special a lui web 2.0.

O parte din DOOM 2005 poate fi gasit la DEXONLINE.ro, la acest link.

tag / etichetă / cuvânt-cheie

tag-ul pare termenul cel mai controversat dintre cuvintele si conceptele noi din web 2.o !

tag (engl.) e un termen care e complet străin celor care n-au avut niciodată blog. El e echivalent cu keyword, si provine la origine din sistemele de catalogare (sau indexare, clasificare) ale bibliotecilor, vechi de sute de ani. tag-ul nu este altceva decat o sistematizare dupa cuvinte-cheie, asa cum este ea folosita dintotdeauna in sistemele de ordonare ale bibliotecilor. El nu e nicidecum un termen nou si, aşa cum se întâmplă cu multe alte concepte ale internetului, el e preluat din alte ştiinţe, nicidecum nu e inventat, aşa cum îşi închipuie probabil generaţia foarte tânără. Există în mod categoric termeni echivalenţi pentru tag, şi asta în toate limbile popoarelor care au folosit biblioteci în ultima sută de ani. În acest sens, se poate spune că cei care cred că tag este un termen intraductibil, dovedesc că nu au folosit vreodată o bibliotecă publică.

Tag a devenit termenul-cheie (da! keyword! ) al ceea ce se numeşte web 2.0. El este o etichetă liber-aleasă, care poate fi aplicată oricărei bucăţi de informaţie din web, în mod similar cu ceea ce se face în biblioteci, atunci când cărţile sunt indexate şi după cuvinte-cheie, nu doar după autor şi titlu, sau după categorii ierarhice. Vezi definitia lui tag in engleză.

Există o diferenţă esenţială între tag (etichetă) şi category sau classification (clasificare), care se referă la o indexare făcută după criterii ierarhice, similara cu taxonomia din biologie, de ex. (categoria vertebrate/ subcategoria mamifere/ etc.).

iată câteva traduceri posibile ale lui tag/keyword:

• în germană: Stichwort, Etikett, Marke
• în franceză: mot-clé, étiquette, marqueur, libellé
• în spaniolă: etiqueta
• în română: etichetă, cuvânt-cheie, marcaj/marcare; ca verb: a marca, a eticheta (to tag)

termenul nu s-a fixat încă in româneşte, fiind folosit în unele locuri ca “cuvânt-cheie”, “etichetă”, în altele ca “tag”.

o problemă separată este verbul to tag si chiar si to untag: eu l-as traduce cu a eticheta, a marca. “to untag” e complicat, eu nu l-as traduce mot-a-mot, ci printr-o sintagmă, de genul “scoate eticheta”, etc.

despre termenul site / sit

Am de mult dileme legate de utilizarea cuvintelor preluate automat si mimetic in limba română, in epoca de inceput a internetului. Printre altele, desigur si cuvantul cel mai important: site (engl.) E interesant cum acest cuvant, atat de frecvent in limba romana de astazi, nu e definit aproape nicicum de dictionarele contemporante. Astfel:

* in DEX sau NODEX (2004) nu apare nicaieri varianta “site” sau “sit” a termenului. Pur si simplu, pentru NODEX cuvantul… nu exista.

* in MDN (marele dictionar de neologisme), il gasim, si este singurul dictionar romanesc actual (din cate stiu eu) care il aminteste :

SITE [pron. SAIT] s. n. spaţiu în care sunt situate informaţii pe reţeaua de internet. (< engl. site)

* pe situl George Pruteanu, aici, gasim urmatoarea explicatie a versiunii lui, fonetizate, “sait”:

Carmen
Subiect: observatie
M E S A J U L : Cuvantul sait nu exista in limba romana. In schimb exista cuvantul sit.

RĂSPUNS: Milioane de oameni folosesc cuvîntul sait, saituri, zeci de mii îl scriu, aşa că a spune că nu există e un gest straniu. Cuvîntul sit înseamnă cu totul altceva şi nu s-a impus cu sensul de “ansamblu de pagini de Internet”.
GP, 3.2.06 lmb invt

Eu personal as prefera, totusi, “sit” – pentru ca termenul are actualmente acelasi sens in engleza, franceza si romana, si el exista in toate trei limbile inainte de aparitia internetului. De ce ar fi nevoie sa fonetizam varianta engleza a termenului?
mi se pare ceva foarte “dupa colt” si complicat. Iata de ce:

filiatia lui “site internet”

latina: situs (loc) > franceza: site (loc, pronuntat [sit] ) > engleza: site (loc), mai tarziu: site web > romana: site internet (pronuntat [sait]),

si filiatia lui “sit” (loc, peisaj)

latina: situs (loc) > franceza: site (loc, pronuntat [sit] ) > romana: sit (peisaj, loc) si sit arheologic.

cum termenii romanesti se trag (fonetic vorbind) mai usor din latina sau franceza, ar fi deci logic sa preluam varianta existenta deja in limba, sit, si nu o varianta venita printr-o fonetizare fortata, ca toate fonetizarile englezesti ale latinei (cam cum ar suna cuvantul caracter, pronuntat chărectăr, sau asa ceva, daca ar fi fost preluat via limba engleza?)

In plus, diferenta dintre sit si site e minima, mai ales in scris. Sit se integreaza mult mai usor in fonetica unei fraze romanesti, si nu presupune acel salt de la o pronuntie la alta.

Sunt insa constient de faptul ca limba este un organism viu, si isi alege singura caile. Totusi, astfel de corective minime (sait sa devina sit) nu mi se par nici exagerate, nici imposibil de realizat. Cred ca o doza moderata de pasoptism, deci de credinta in capacitatea de a schimba in bine o societate, nu e deloc rea (chiar daca multi din termenii lui Heliade-Radulescu din acea epoca nu s-au impus in limba!), inclusiv atunci cand e vorba de a corecta un fel de nepasare generala prin care, in limba romana, se preiau termeni mot-a-mot, in loc sa se puna problema traducerii lor adecvate. Cred ca limba oglindeste inclusiv acest fel nepasator (l-as numi “neconstient”) al romanului de a umbla cu cuvintele, el, cel nascut poet…

Pareri?

***

iata aici si detalierea lui site, din Merriam Webster:

site
Pronunciation: \ˈsīt\
Function: noun
Etymology: Middle English, place, position, from Anglo-French or Latin; Anglo-French sit, site, from Latin situs, from sinere to leave, allow
Date: 14th century

1 a: the spatial location of an actual or planned structure or set of structures (as a building, town, or monuments) b: a space of ground occupied or to be occupied by a building

2 a: the place, scene, or point of an occurrence or event b: one or more Internet addresses at which an individual or organization provides information to others; especially: web site

Permalink, traducere

cam cum vă sună “Particularizează Structura Linc-permanent“?

ei bine, chiar daca nu se înţelege nimic, e vorba de o traducere făcută de utilizatorul megalit, a expresiei Customize Permalink Structure, din sistemul WordPress. Va rog să remarcaţi şi ortografia: fiecare cuvânt e scris cu literă mare, total nepotrivit pentru limba română. Megalit a preluat însa totul din engleza, chiar şi ortografia. În engleza, se ştie, titlurile se scriu cu majuscule la începutul fiecărui cuvânt. Asta o ştim cel târziu din vremea în care copiam casete audio cu muzică de Beatles. Dar majusculele nu au nici o legătură cu limba română. Un titlu, în româneşte, se scrie cu literă mare doar la primul cuvânt – cel putin după ortografia pe care o ştiu eu. In plus, nu e vorba de un titlu.

Cât despre traducerea în sine:

to customize = a individualiza, a adapta (la cerintele clientului), de ce nu, chiar si a “particulatiza”… (chiar daca termenul cel din urma mi se pare cel mai greoi) – aştept şi alte propuneri ale specialiştilor în engleză

permalink = adresa unei legaturi web care nu se schimba in timp, atunci cand un articol de blog, afisat la inceput pe prima pagina, se muta in arhiva blogului. Vezi si Wikipedia. Termenul clasic din programarea html se numeste pur si simplu legătură permanentă (engl. permanent link). Permalink este o creatie, ca multe altele din limba engleza, care contrage cele doua cuvinte intr-unul singur, dandu-i expresivitate suplimentara, si creind un cuvant nou pentru un concept nou (in aceeasi traditie a englezei)

Discutie: ce e mai potrivit? Sa preluam “permalink” ca atare? E posibil, insa de fapt discutia ar trebui sa inceapa la “link”, care e deja adesea tradus cu “legătură”.Chiar daca mai toata lumea spune tot link. Adaptarea fonetica “linc”, in stilul lui George Pruteanu (vezi “sait” pentru site) ar fi posibila, dar mie personal nu-mi place.

Cred ca Customize Permalink Structure ar trebui tradus mai degraba cu adaptează structura permalink-urilor, pentru inceput, pana decidem soarta permalink-urilor. O problemă generala in traducerea termenilor wordpress este ca originea si contextul termenilor nu sunt vizibile pentru traducator. Scos din context, termenul de mai sus poate insemna ca “adaptezi, individualizezi structura unor/tuturor permalink-urilor”, sau ca faci acelasi lucru pentru “un singur permalink”. Lucurul asta nu e vizibil in engleza, daca expresia inseamna ceva gen “adaptezi structura de permalink”, referindu-se, poate, la ceva generic si nu la un permalink anume.

mister total.

Hello world!

Propun o discutie despre cum traducem termenii blogosferei in limba romana.

Cateva exemple:

• cum traduci post? dar to post? e bine sa ramana asa, preluat identic in romaneste? post, postare, a posta?
• ce e un tag? e o eticheta. Trebuie sa ramana tag si in romaneste, sau e mai bine sa-l schimbam?
• ce e un topic? bineinteles ca inseamna subiect de discutie. Eu zic ca trebuie tradus. Voi ce ziceti?
• ar fi de revazut multe alte expresii pur tehnice, si de reevaluat in ce masura merita sa ramana englezisme sau sa fie traduse. Uneori (ca in cazul lui “aplic la o bursa” in loc de “concurez pentru o bursa” sau “am facut o cerere pentru o bursa”) exista suficienti termeni romanesti clasici, absolut utilizabili, care in plus sunt eleganti si supli, adica au forme de flexiune, de conjugare, etc, si nu trebuie scrisi in genul “topic-ul” sau “subject-ul”.