wikipedia românească, sau tristeţea agramată a unei birocraţii

motto: “ignoranta mea e la fel de buna ca stiinta ta” (Asimov)

Căpşuni şi frucţi (sau despre pluralul exclusiv masculin, deci anti-feminist, la români)

Înainte era corect pluralul „căpşune“. Cînd s-a constatat că foarte multă lume zice „căpşuni“, s-a considerat această variantă drept corectă şi democratică, apoi autorii dicţionarelor au binevoit să recupereze şi varianta veche.

La fel se întîmplă cu fructele numite odată „cireşe“. Au devenit similare pomilor, adică „cireşi“, pentru ca apoi – cu chiu, cu vai – să fie readmisă şi varianta mai veche.

Are sens să spui “face sens”?

citesc intr-un mesaj de la un grup de discutii urmatoarele:
“…dezbaterea publică abia acum poate începe, şi – ce e la fel de important – atelierul nostru va face încă şi mai mult sens!”

Expresia românească încetăţenită de multa vreme este: a avea sens.
(Are sens sa vin si eu cu tine? Are sens sa dau banii pe incă o pereche de pantofi?)

“Cumpără-ţi!” sau abuzul de diateză reflexivă

“Pastrati-va informat cu privire la noile produse de lux si ofertele speciale. Va rugam completati formularul de mai jos pentru newsletter-ul nostru si un catalog va fi trimis catre adesa de email completata mai jos.”

fraza aceasta fara noima, greu de inteles, e de gasit intr-un sit de design interior, la http://www.carre.ro/default.asp?lang=ro

m-am gandit ca formula de inceput, atat de caraghioasa, “Pastrati-va informat”, e desigur derivata din engleza, de la “keep yourself informed“. Dar, stupoare, comutand in varianta engleza a sitului, la http://www.carre.ro/info.asp?id=3&n=Catalog

am gasit aceasta varianta:

Noulimba lui 2010: spre dezastrul limbii române, înainte! (G.H. Popescu)

Gasesc la Strangers on the Net un articol de adevarata lupta si mobilizare impotriva prostirii limbii române: Noulimba lui 2010 – spre dezastrul limbii române, înainte! . Autor: George Hari Popescu (“Ministrul Cyberculturii”).

Iata un extras:

“Am mai spus treaba asta şi cu alte ocazii: nu am date ştiinţifice, dar parcă în nici o ţară din Europa nu a pătruns atît de mult engleza în limba oficială şi nu a siluit-o prin faţă şi prin spate ca în România. Stăm pe spate şi ne lăsăm violaţi pînă în rărunchi de o engleză stîlcită. Împrumutăm cuvinte din limba lui Uncle Sam chiar şi în situaţiile cînd nu avem nevoie de ele, cînd în limba română există cuvinte pentru a desemna acele lucruri.

“a se simţi confortabil”

Adaug astăzi un text care conţine o greseală frecventă în limba mass-media din ultimii ani:

“În prima scenă din film, Paul este prezentat în spatele Ralucăi (Maria Popistaşu), al cărei nud umple ecranul. Cei doi vorbesc, după o partidă de sex, simţindu-se confortabil unul cu celălalt*. Raluca este dentista fiicei lui Paul.”

(din: mediafax, Variety: “Marţi, după Crăciun”, de Radu Muntean, oferă dialoguri de un naturalism excepţional – VIDEO)
*expresia subliniată e greşită!

Cum se foloseşte corect “confortabil” în limba română:
“scaun confortabil” – un scaun care oferă confort (vezi şi definitia din DEXonline)

Greşeală curentă, provenită dintr-o preluare greşită (mimetică) din engleză:
“a se simti confortabil” – aceasta expresie ar insemna, daca ar fi sa o intelegem conform limbii corecte, “cineva care se simte capabil sa ofere confort altcuiva”, deci cineva care este ca un… scaun confortabil.

E de neinteles de ce sintagma “a se simti bine” nu ii pare românului cu limba de lemn suficient de clara si raspicata. El pare sa simta nevoia sa “nuanteze” si sa spuna ca nu e vorba doar despre “a se simti bine” asaaa… in general, ci e vorba chipurile despre “confort” care, dupa parerea lui, inseamna altceva. Pseudo-nuantarile de acest tip le puteti intalni in special in mass-media si in limbajul reclamelor (pisicuta trebuie “sa se simta confortabil”, cutare politician se duce doar in cluburile in care “se simte confortabil”, etc.)

Originea greselii:
“a se simti confortabil” provine, gresit, din englezescul “to feel confortable (with something)“, care insa se traduce in romaneste prin “a se simti bine”, “a fi de acord, a agrea un anumit lucru”, sau, eventual, prin “a avea confortul necesar”, dar in nici un caz cu “a se simti confortabil”. Expresia “a se simti confortabil” nu a existat, cel putin pana nu demult, in limba romana, si nu e nici acum acceptata de dictionare.

iata si textul originar, din revista Variety, care a stat la baza versiunii romanesti din Mediafax:

“Paul (Branescu) is first seen lying naked behind Raluca (Maria Popistasu), whose nude recumbent figure fills the frame. They’re engaged in post-coital pillow talk, conveying their comfort with each other along with a demonstrative playfulness. By the end of the conversation, however, we clearly understand Raluca is Paul’s mistress.” (link)

Ce e cel mai amuzant e ca textul originar e de fapt mult mai nuantat decat versiunea romaneasca. El nu spune ca “cei doi se simt bine impreuna”, ci mai degraba ca “impart placerea de a fi impreuna”. Textul englezesc e nuantat, cel romanesc nu numai ca e simplificat, dar foloseste in plus si sintagme gresite, derivate gresit din textul originar.

sală “expoziţională”

am mai dat astăzi peste o prostie: “sală expoziţională”. Am găsit-o pe un afiş care anunţa o expoziţie de arhitectură, în “sala expoziţională a universităţii Ion Mincu”.

Termenul consacrat şi corect este desigur “sală de expoziţii”.

“expoziţional” e un termen mai complicat, importat din engleză. El se foloseşte de fapt în contexte ca: “gândire expoziţională”, “concept expoziţional”, etc., şi are deci un alt rol, într-un limbaj mai degrabă de specialitate. Iată ce spune şi dicţionarul:

EXPOZIŢIONÁL, -Ă, expoziţionali, -e, adj. Al expoziţiei (1); cu caracter de expoziţie (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional.
Sursa: DEX ’98

EXPOZIŢIONÁL, -Ă adj. referitor la expoziţie. (< engl. expositional)
Sursă: MDN

Cum probabil careva s-a gândit că “sală de expoziţii” sună prea banal, a inventat acest “sală expoziţională”.

frecvenţa în internet:
“sală de expoziţii” – 6500 de apariţii în indexul google
“sală expoziţională” – 131 de apariţii în indexul google

Ar mai fi interesant de remarcat că în trecut “expoziţie” însemna şi “clădire în care se fac expoziţii”.  Ne îndepărtăm însă tot mai mult de cuvintele simple, folosim compuneri de mai multe cuvinte, şi dacă se poate alegem nişte neologisme cât mai fistichii şi mai complicate. Şi dacă vom repeta suficient de mult şi acest termen, îl vom avea în 10 ani complet integrat în limbă şi va ajunge să ne sune chiar bine.
Orice cuvânt sună bine, dacă îl repeţi de suficient de multe ori. Una e, probabil, psihologia percepţiei limbii şi alta e logică ei. Sunt elemente care au intrat în limba pe această cale pur psihologică şi s-au împământenit, chiar dacă nu au sens, oricum le-ai lua. Azi ne par “fireşti” pentru că le-am auzit de suficiente ori, astfel încât mintea noastră şi-a construit mecanismele ajutătoare necesare pentru a le integra în minunata “ilogică” a limbii. Dar cu această veşnică adăugire de termeni noi, pe căi atât de obscure (şi ilogice), limba romană a ajuns să fie o limbă prin excelenţă a excepţiilor. Numai străinii care sunt nevoiţi să înveţe limba română ca pe o limbă străină, ştiu despre ce e vorba.

EXPOZIȚIONÁL, -Ă, expoziționali, -e, adj. Al expoziției (1); cu caracter de expoziție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. expositional.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

EXPOZIȚIONÁL, -Ă adj. referitor la expoziție. (< engl. expositional)

To put a pressure = “a pune o presiune”? :)

“Ea pune o presiune enorma pe resursele lumii” – un citat de la hotnews.ro.

Fraza de mai sus e o traducere incredibil de caraghioasa (si mot-à-mot) a frazei englezesti de tipul “It puts a huge pressure on the world ressources”. E caraghioasa si pentru ca permite, si ea, acel exces de “pe” (care e atat de urat, la moda si primitiv!) in locul lui “asupra” care ar fi corect in acest caz.

expresia engleza e desigur corecta, vezi:

put pressure on somebody/something to influence someone or something strongly, usually intentionally He’s putting pressure on me to change my mind. New companies are putting pressure on established firms to lower their prices. (Cambridge Dictionary of American Idioms )

insa traducerea ei in romaneste ar trebui sa fie desigur ceva de genul:

“ea exercita o presiune enorma asupra resurselor lumii”.

Corect este, deci:
Puts pressure = exercita /creeaza presiune,
Si nicidecum “pune presiune”!

Presiunea, in romaneste, poate fi “facuta” (faci presiuni intr-o anume chestiune politica), “exercitata” (similar) sau “creata”. Mai general, ea poate fi desigur si “crescuta” sau ” scazuta”. Ca imagine ajutatoare, ne putem imagina ca presiunea e la origine un fenomen fizic care are de-a face (in principal, chiar daca nu numai) cu gaze inchise intr-un recipient – deci ea nu se “pune”, caci in romaneste, “a pune” presupune o asezare “pe” si nu o activitate “in” ceva. Sigur ca exista si presiuni pe suprafete, totusi . Presupun insa ca originea sintagmei corecte, in romaneste, e una franceza, si ea respecta, atunci, urmatoarele forme de mai jos (vezi citatul din Larousse).

Sigur ca criticii acestei idei ar putea spune “bine, dar ce importanta are ca preluam si traducem mot-a-mot o sintagma frantuzeasca, sau una englezeasca? nu e totuna? Da, e tot una, dar daca limba romana are deja niste expresii incetatenite, vechi de cam un secol, de ce sa le schimbam acum cu unele noi? Nu riscam, ca si in alte cazuri, sa avem o permanenta “limba ad-hoc” in locul uneia cu o (minima!) traditie?

pressure (trad. din engl. in fr.) – din dictionarul Larousse, englez-francez

1.	meteorology & physics = pression f [of blood] = tension f  high/low pressure area [on weather chart] = zone f de hautes/basses pressions   oil pressure = pression d’huile

2.	[squeezing]  = pression f

3.

(figurative) [force, influence]  to bring pressure to bear (formal) or to put pressure on somebody = faire pression or exercer une pression sur quelqu’un  she did it under pressure  = elle l’a fait contrainte et forcée  she came under pressure from her parents  = elle est venue parce que ses parents l’y ont obligée

4.

(figurative) [strain, stress - of circumstances, events]  = pression f [ - of doubts, worries]  = poids m  the pressures of city life  = le stress de la vie en ville  I can’t stand any more of this pressure = je ne peux plus supporter cette tension  to work under pressure  = travailler sous pression  we’re under pressure to finish on time  = on nous presse de respecter les délais  the pressure of work is too much for me  = la charge de travail est trop lourde pour moi  there’s a lot of pressure on her to succeed  = on fait beaucoup pression sur elle pour qu’elle réussisse  the pressure’s on!  = il va falloir mettre les bouchées doubles!  she’s under a lot of pressure just now = elle est vraiment sous pression en ce moment

 

 

Una-ntruna

In timp ce angajaţii concernelor multinaţionale inventează pe bandă rulantă o limbă nouă de lemn, cu ale lor “meetings” şi “debates”, limba română din popor e vie şi nevătămată.

Salut, deci, înlocuirea lui “non-stop” cu… ce vedeti mai jos!

Tăria pierdută a opiniunilor noastre – Mircea Vasilescu în Dilema

Acum cîtva timp, un coleg mai tînăr – şi foarte bine şcolit, inclusiv prin ilustre străinătăţi – căruia îi reproşasem că foloseşte termenul englezesc debate în locul românescului dezbatere mi-a răspuns că nu o face din snobism sau din rutina anglofonă pe care o are (deja?) mai toată generaţia sa, ci pentru a desemna mai precis la ce se referă. Adică la un schimb de opinii argumentate. Termenul românesc – spunea – i se pare compromis prin uz şi abuz: e destul să dăm drumul la televizor şi să vedem ce ni se livrează sub denumirea de „dezbateri“. Absolventul de Litere din mine nu s-a putut abţine să nu-i tragă colegului un „perdaf“ filologic (adică o scurtă lecţie despre „barbarisme“). Dar, în esenţă, are dreptate.

M-am bucurat sa citesc acest pasaj, la inceputul articolului de saptamana aceasta, a lui Mircea Vasilescu, din Dilema. In sfarsit, treptat-treptat, lumea romaneasca pare sa inceapa sa ia pozitie, in loc sa se lase dusa de curentul emotiilor zilnice. Si Mircea Vasilescu este le grand seigneur du style BBC, la noi. Minunat. Restul articolului nu are teme lingvistice, dar merita citit.

dictionar romglez (barbarisme / anglicisme si propuneri de solutii mai elegante)

am descoperit la blogul Bucurenci un “dictionar romglez”, care nu e doar simpatic, ci de-a dreptul util pentru cei care au de-a face toata ziua cu noua limba de lemn corporatista.

Îl recomand tuturor, chiar daca eu insumi as fi mai drastic decat domnul Bucurenci, si as inlocui si cuvinte ca “management” cu “administratie” (inseamna fix acelasi lucru!) sau “browser” cu “navigator”.

http://bucurenci.wordpress.com/2007/11/05/dictionar-romglez-roman/

M-am bucurat sa gasesc o preocupare asa de serioasa (cu solutii! deci altfel decat obisnuitele tanguiri mioritice si fataliste despre limba romana!) la cineva din generatia foarte tanara.

vocabular tv: traducerea lui “season” (pentru seriale TV)

serialele TV se impart in serii, in care ele au fost produse.

In engleza, termenul este season.
In germana, se numeste Staffel.

In romaneste, liceenii de la wikipedia.ro s-au gandit sa-l traduca cu… “sezon“, pur si simplu.

Desigur ca termenul e gresit, pentru ca inca din anii 1970 (perioada primelor seriale tv in Romania), s-a incetatenit termenul de serie.

Totusi, la wikipedia.ro se gasesc articole ample care vorbesc de “sezoane” ale serialelor tv. Iata cum lipsa de rigoare stiintifica de la wikipedia poate modifica limba română.
Prea putini dintre autorii wikipedia.ro, asa preocupati cum sunt cu formalisme lipsite de continut, sunt constienti ca rateaza ce e mult mai important pentru spiritul unei enciclopedii: rigoarea lingvistica.

Detalii: in engleza, iata definitia lui season din Macmillan Dictionary:

season [singular] a period of time when a series of films or television programmes are shown

ex: There is a short season of films by the French director Bertrand Tavernier.

E de remarcat ca, la origine, sensul lui season se refera la perioada in care un set (o serie) de episoade a fost transmis la tv. Nicidecum la faptul ca ele sunt grupate impreuna prin faptul ca au fost produse intr-un anumit moment si dupa un scenariu unitar (scris pentru acea serie de episoade).

Cum traducem “performing arts”? E corect “arte performative”? Nu e! (Dar totul e posibil, în limba română!) / rezolvat: traducem corect cu “artele spectacolului”.

Ce înseamnă în limba română “arte performative“?

Chiar şi Dilema Veche pare să fie în acest caz derutată. Sau poate că tocmai a creat un nou termen românesc? Termenul pare să fi fost adoptat şi de o serie de alte reviste culturale, în bună tradiţie românească a lui “copiază, că astfel nu-i nevoie să gândeşti!”.  Am găsit termenul aici, la Dilema Veche. El nu există în DEX, dar e practicat de ceva reviste culturale româneşti. Am înţeles din context că termenul vrea să fie o traducere în limba română a lui performing arts (şi nu a lui performative arts care există şi el, dar e versiunea greşită a termenului, în limba engleză, şi are o răspândire extrem de restrânsă!).

Însă problema e că dacă traduci performing cu “performativ”, atunci ajungi în cu totul alt loc, căci performative (în engl, fr, germ), înseamnă cu totul altceva. Se întâmplă cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri ale ultimilor 20 de ani – traducerile se fac în grabă, şi, din păcate (cu toată stima mea pentru Dilema şi alţi performing artists actuali), după ureche! Căci chiar în limba engleză, de unde termenul pare împrumutat, el înseamnă altceva, atunci când e performative şi nu performing. La fel în franceză. Performativ(e) e în aceste limbi (dar şi în germană) un termen extrem de tehnic al lingvisticii (vezi mai jos). Dacă ar fi să găsim o traducere care să respecte întocmai termenul de “performing”, si să fie musai un anglicism, probabil că ar trebui să folosim “arte performante” şi nu “arte performative”. Dar cui îi pasă în România de astfel de detalii? În plus, probabil că celor care au folosit această sintagmă pentru prima oară, în limba română, nu le-a picat bine (şi pe drept cuvânt) faptul că “performant” există deja în româneşte, şi are, desigur, sensul şi conotaţiile lui specifice.

Mai cred că în limba română ideea de a folosi aşa o combinaţie de termeni e nefirească: substantiv + adjectivare de verb în forma present continuous (arts + (to perform > performing) ). În limba romană nu îmi amintesc prea multe exemple de acest tip. Îmi vine, totuşi, “stea căzătoare” în minte, şi “tablete energizante” (dar acesta din urmă e si el un termen împrumutat forţat din engleză, după acelaşi calapod). Există, în româna clasică a secolului XX, multe exemple însă, în care, similar cazului nostru, “artele care trăiesc” se numesc “arte vii” şi nu “arte trăitoare”, chiar dacă desigur cel de-al doilea termen e ceva mai nuanţat, dar nu pare să fi fost agreat sonor sau stilistic de vorbitorii sec. XX… (sau nu-i aşa?). Pe de altă parte, daca ar fi să fim foarte fideli termenului englezesc (dar vom vedea mai jos că nu e necesar!) cred că acea variantă cu “arte trăitoare” sau “arte performatoare” sau “arte revoltătoare”, etc. ar fi modul cel mai apropiat de limba engleză. Asta doar dacă ar fi să facem o traducere care să respecte aceleaşi proceduri lingvistice (substantiv + adj. derivat din present continuous).

Pe de altă parte, conceptul englezesc de performing arts nu e, aşa cum probabil îşi închipuie românul, chiar şi cel citit, un cuvânt unic, intraductibil, preluat de toate culturile şi limbile ca atare. Nici vorbă. El are echivalente utilizate absolut curent, cel puţin în limbile franceză şi germană:

arts de la scène / arts vivants (fr) = performing arts (engl) = darstellende Künste (germ)

Aş vedea deci ca posibil un termen românesc nou, echivalent pentru performing arts. Traducerea lui ar putea pleca din zona definită de sintagme ca “arte ale scenei“, “arte vii” sau “arte reprezentate“, “arte scenice“. (Şi invit cititorii să facă propuneri, ca pe vremea lui Heliade-Rădulescu!) Dar sigur că nouă, românilor, ni se pare mult mai penibil să inventam un cuvânt românesc, decât să preluăm fără modificare unul străin. Dacă aşa s-ar întâmpla în toate limbile pământului, probabil că nu am avea deloc diversitate, sau ea ar rezulta numai din scâlcierile aceluiaşi cuvânt, preluat la nesfârşit de diverse populaţii, ale căror limbi ar fi doar nişte simulacre, conţinând ca într-un esperanto ciudat, aceleaşi cuvinte, inserate pe altă structură gramaticală, pronunţate cu alte accente şi alte terminaţii. Cu timpul, chiar şi structura gramaticală s-ar unifica într-o limbă post-babel de tip nou, într-aşa o lume.

În final, ce mă deranjează cel mai tare e faptul că împrumutul acesta nou din engleză sugerează cumva că avem de-a face cu o ramură nouă a artelor, cu ceva “contemporan” cu orice preţ. În realitate e vorba de un termen clasic, care cuprinde arte cât se poate de clasice! Les arts de la scène, în varianta franceză, conţin, pur şi simplu: teatrul, dansul, muzica, circul, iluzionismul, etc. Chiar dacă desigur avem astăzi şi “performance art” (similară cu “happening“), ea e iarăşi altceva, e o formă de “scenizare” a artelor plastice, şi un caz aflat în minoritate, în cadrul artelor scenei.

***

Actualizare, 11.12.2010:

Astăzi am descoperit în situl ministerului culturii, în sfârşit, o traducere ideală a termenului de “performing arts”: ea se numeşte “artele spectacolului“. Vezi situl ministerului. Minunată soluţie de traducere! Firească şi exactă! Mă bucur că există, în sfârşit, un loc public în care cineva se ocupă şi de exprimarea în limba română. E dealtfel firesc ca acel loc să fie (şi) ministerul culturii. E trist însă că se întâmplă doar acolo.

iar Marius Laza, intr-un comentariu scris in acest blog, propune “performing arts” =”arte interpretative” (facand o traducere corecta a lui “performer” = interpret). Traducerea e corecta, dar mai putin fireasca (in spiritul limbii) decat “artele spectacolului”.

***

aici două exemple de traducere în context, între franceză şi engleză, a termenului de performing arts:

http://www.lecentredesarts.com/

Le centre des arts vivants, Paris = the center for performing arts, Paris.

http://www.artsalive.ca/en/mus/index.asp

fr: Le Centre national des Arts (CNA) présente le volet Musique d’Artsvivants.ca, l’endroit revé pour découvrir le monde excitant des arts de la scene! Apprenez tout sur la musique d’orchestre, l’Orchestre du CNA, şes musiciens et amis, les grands compositeurs, les chefs d’orchestre et bien plus encore!

engl: The National Arts Centre (NAC) presents ArtsAlive.ca Music, a great place to discover the excitement of the performing arts! Learn all about orchestral music, the NAC Orchestra, its musicians and friends, great composers, conductors and much more!

Iată mai jos şi definiţiile exacte ale termenului “performativ”, în engleză şi franceză, aşa cum e el folosit în Dilemă online, în sintagma “arte performative”. Precizez că el nu există în dicţionarele româneşti.

performative

Pronunciation: \-’fo˙r-m?-tiv\

Function: adjective

Date: 1955

being or relating to an expression that serves to effect a transaction or that constitutes the performance of the specified act by virtue of its utterance <a performative verb such as promise > — compare constative

(din Merriam-Webster)

***

performing

Function: adjective

Date: 1889

of, relating to, or constituting an art (aş drama) that involves public performance <the performing arts>

(din Merriam-Webster)

***

PERFORMATIF, -IVE, adj.

(LINGUISTIQUE)

A.- [D'apres la théorie d'Austin, en parlant d'une catégorie de verbes] Les verbes performatifs seraient ceux qui non seulement décrivent l’action de celui qui les utilise, mais aussi, et en meme temps, qui impliqueraient cette action elle-meme. Ainsi, les formules « Je te conseille de… », « Je jure que… », « Je t’ordonne de… », réaliseraient l’action qu’elles expriment au moment meme de l’énonciation (Greimas-Courtés 1979).

B.- P. ext. [En parlant d'énoncés, d'actes de lang.] Qui réalise une action par le fait meme de son énonciation. Anton. constatatif. Fonction performative. Vouloir traiter les énoncés performatifs comme des propositions au sens strict revient a les déclarer dénués de sens (puisque ni vrais ni faux) ou a les considérer comme des pseudo-propositions, a moins d’élargir la notion de sens pour y introduire, en plus des valeurs de vérité, des notions comme celles de « réussite » ou de « malheur » de la parole (Thines-Lemp. 1975).

- Empl. subst. masc.

¦ sing. a valeur de neutre. Le langage juridique releve souvent du performatif (Thines-Lemp. 1975).

¦ P. méton. Enoncé qui a ces caracteres. Je-t-aime est sans nuances. Îl supprime les explications, les aménagements, les degrés, les scrupules. D’une certaine maniere – paradoxe exorbitant du langage -, dâre je t-aime, c’est faire comme s’il n’y avait aucun théâtre de la parole, et ce mot est toujours vrai (îl n’a d’autre référent que sa profération : c’est un performatif) (R. Barthes, Fragments d’un discours amoureux, 1977, p. 176 ds Rob. 1985).

(din dicţionarul francez al CNRTL)

Gandirea de lemn, corporatista (Rodica Zafiu)

O excelenta analiza a fenomenului “limbii de lemn corporatiste” din Romania de astazi.

http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/despre-imbunatatirea-continua-focusata

Mai mult decat limba, spune Rodica Zafiu, gandirea corporatista e cea care e cu adevarat problematica (si stupida, as completa eu fara rusine, mai ales ca am cunoscut din interiorul ei, o corporatie din Romania).

La fel ca în limbajul public [comunist] de acum două decenii, discursurile-ecou sînt mai banale decît discursul oficial, ilustrînd în mai mare măsură proliferarea limbajului şi golirea sa de conţinut. Cei care au citit vreodată telegrame adresate secretarului general al partidului sau albume din taberele pioniereşti le pot compara cu testimonialele actuale („ecourile participanţilor la training“): “Informaţiile prezentate la curs mă vor ajuta la implementarea practică a multor metode de management al costurilor, la prioritizarea informaţiilor deja avute şi la eficientizarea proceselor la care iau parte. Sînt sigură că voi avea o altă imagine asupra a ceea ce înseamnă eficienţa în business şi va fi un plus de valoare pentru activitatea desfăşurată de către mine“. (R. Zafiu, Dilema 327, mai 2010)

Adaugire, 4.10.2010

Am gasit, la blogul “Diacritica” o excelenta critica a altor fenomene similare, care merita citata (pentru ca nu se poate pune un link direct catre punctul respectiv dintr-un articol mai lung). Iat-o:

Apoi s-a ridicat un flăcău reprezentant al Camerei de Comerţ. Care domn a vorbit despre recipienţi. Nu, nu despre recipiente. Ci despre recipienţii mesajului. Domnul meu, află mata de la mine că în limba română există cuvântul receptor. Care receptează cu capul. Că recipient poate să însemne, la limită, că da, receptează, adică primeşte ce-i torni mata în cap, fără să-şi pună mintea la contribuţie.

A doua chestie pe care am reţinut-o de la domnul cu pricina e o minunată campanie de PR iniţiată de Camera de Comerţ, cu un minunat slogan: “Zâmbeşte-mi, te rog, molipseşte-mă!”. Oameni buni, e drept că zâmbetul poate fi molipsitor, dar adjectivul e una, verbul a molipsi e cu totul altceva şi, semantic vorbind, n-are deloc aceleaşi valenţe – în accepţiunea mea de vorbitor nativ. Molipseşte-mă îmi sună morbid de-a binelea. Cui naiba i-a venit aşa o idee minunată de slogan? Molipseşte-mă de-o molimă! – ce poate fi mai zâmbitor de-atât?!
(de la Diacritica)

to share = a împărtăşi?

…o dilema pe care o am de o vreme.

Engleza domina lumea si impune, inclusiv romanilor, anumite sintagme. Astfel, in engleza de azi se foloseste adesea constructia “to share someting something with somebody”, de ex. : “to share your experience,  your scientifical results with your colleagues”. Am intalnit pentru prima oara problema echvalarii in romaneste a acestui “to share” atunci cand a trebuit sa corectez, pentru un site de telefonie mobila romaneasca, un text referitor la telefonul Nokia X6.

Textul originar era “Connect and share instantly | Your social media center in your pocket, for one-touch-access to your closest friends. Share your media when and where you want to”.

Traducerea a iesit asa: “Conectează-te şi împărtăşeşte informaţia cu prietenii | Poartă în buzunar centrul tău de socializare, prin care intri oricând în legătură cu prietenii şi familia. Împartaşeşte materialele stocate, oriunde şi oricând doreşti.”

Desigur ca o traducere de slogan publicitar nu trebuie sa fie identica, ci sa pastreze mai degraba spiritul si informatia originalului, intr-o forma “transculturalizata”. Insa problema e (dincolo de diferenta de stil intre engleza foarte scurta si sintetica, si limba romana care deobicei foloseste descrieri stufoase), una de termeni si de utilizarea lor. Nu voi discuta problemele lui “social media center” sau “your media”, trec direct la “to share”.

Daca cauti in dictionar, atunci “to share” inseamna “a impartasi”. Dar românul nu “impartaseste” ceva in mod curent. Verbul acesta e mai rar si cu utilizari mai speciale. Englezul vorbeste de “to share” cu usurinta si in cazurile cele mai diverse. Romanul ocoleste asa un termen (ca al englezului) care sa defineasca clar si univoc actiunea de “impartasire” si vorbeste de alte lucruri, mai vagi (cum ar fi, de ex.: “a imparti cu prietenii ceva”).

Mai nou am gasit, la www.ted.com, faimosul sit cu discursurile celor mai destepti oameni ai globului, de astazi, o traducere dupa cum urmeaza:

ro: Alisa Miller impartaseste stirile despre stiri.

engl: Alissa Miller shares the news about the news.

http://www.ted.com/talks/lang/rum/alisa_miller_shares_the_news_about_the_news.html

Dupa ce citesti versiunea originala, incepi sa intelegi ce a vrut sa zica traducatorul, dar daca citesti doar versiunea romaneasca esti stupefiat. Cum adica “impartaseste stiri”, ba mai mult: “stiri despre stiri”? Daca in engleza jocul de cuvinte e firesc (potrivit cu caracterul laconic al limbii); in romaneste suna, cel putin pentru mine, ambiguu pana la neinteligibil. Mi se pare un exemplu bun pentru cum NU se traduce, adica “mot-à-mot”.

Nu am nici o idee, dar cred ca ar trebui gasit un alt echivalent pentru “to share”.

Pareri?

PS: am gasit azi, 7.11.2010, o discutie ampla si interesanta despre acest subiect, la blogul Diacritica.

despre obsesia prepoziţiei “PE”

observ, începând din 1998, sărăcirea limbii române în privinta prepoziţiilor. Toate prepoziţiile “localizatoare”, să le zicem (adică care arată direcţii, poziţii, situări în spatiu de tot felul) sunt ameninţate de una singură, de PE !

teoria mea e ca e vorba, ca si in alte cazuri ale saracirii (sau, ma rog, modificarii, ca sa fim neutri) a limbii, de o preluare mimetica (si desigur stupida! caci suntem doar români tranzitionisti si nu trebuie sa ne dezicem!)  din engleza.

Iata cateva noi exemple, citite la (si nu pe) www.hotnews.ro :

“A revenit campionul / Vezi primele imagini cu Michael Schumacher din nou pe circuit ”

nu e clar de ce trebuie sa fie “pe circuit” si nu clasicul “in circuit“? Exista, desigur, “pe asfalt” sau “pe strada” , dar circuitul presupune un spatiu inchis, la modul efectiv – e un circuit inchis – dar si la modul simbolic. In romaneste, “in” se foloseste pentru situari interioare, iar “pe”, pentru situari “deasupra a ceva”. Mai avem si un “la”, despre el mai jos.

Dan Bittman, numit consilier pe probleme de feedback de la populatie al ministrului Finantelor

aici e deja vorba de o forma foarte incetatenita. Stupida e ea oricum, insa. Sa nu ne facem iluzii ca limba, asa cum o spun lingvistii, e vie si deci are totdeauna dreptate. Nu, limba e vie, insa e vorbita de o suma de prosti sau de destepti. De o suma de oameni cu un simt logic al utilizarii ei, sau fara nici un simt, nici macar bun-simt. Limba e vie, dar nu “are dreptate” din oficiu, as zice eu, ci este, mai degraba, o forma de coagulare a nivelului de prostie sau inteligenta lingvistica, dintr-un popor, la un moment dat al istoriei lui. Limba actuala nu e altceva decat un instantaneu de un anumit tip al culturii comunicarii, al nivelului de rafinare al modului nostru de a gandi.

Daca vreti sa aflati de unde provine distorsionarea cu “pe” de mai sus, atunci cititi acest titlu, tot de la hotnews.ro:

Anthony Dworkin, expert la European Council on Foreign Relations: “Este nerealist sa credem ca toate atacurile teroriste pot fi prevenite”

daca limba engleza functioneaza asa – cu “on” in anumite sintagme, si o face demult, nu din anii 80 sau 90 incoace, nu inteleg de ce ar trebui sa devenim si noi, brusc, asa de engleziti?nu e vorba aici de nationalism, ci de mentinerea unei coerente la nivel logic si de “istorie logica” a limbii. Orice limba poate alege orice fel de mod de exprimare, dar ea are nevoie, deobicei, de o coerenta interna (intre diversele cazuri similare care apar in limba). Ceea ce la noi e tot mai putin cazul – asta e cel putin impresia mea.

Amintesc aici ca mai exista o problema similara, provenita tot dintr-o preluare gresita de constructie englezească, unde de data asta “în” îl înlocuieşte pe “de”:

Greşit : Este interesat în probleme de management / corect: este interesat de probleme de management. (citat din Narcisa Forăscu)

Alte utilizari gresite ale lui PE

“Lista articolelor publicate de X pe portalul LiterNet.ro”

Desigur ca ar fi mai firesc sa folosim “la”, ca in cazul “…publicate de X la editura Liternet.ro”. Dar, in definitiv, daca publici articole intr-un ziar, dar la o editura, de ce sa nu le publici pe un portal? Limba romana pare sa sufere de rigoarea excesiva a acelei reguli numita “exceptie”.

originile lui PE – în mitocănia anilor ’80

Radacinile fenomenului le-am auzit in anii 80, cand amici care locuiau in noile cartiere de blocuri, vorbeau despre “a merge pe stand” si desigur “a merge pe Studenţesc” – strandul studentesc din zona Lacul Tei, Bucuresti) si nu foloseau clasica (si logica) sintagma de “a merge la strand”, echivalenta cu “a merge la cinema” sau “la mare”. Astept sa vad cand o sa ajunga romanul sa spuna si ca a fost “pe Varna, pe Bulgaria” in loc de “la Varna, in Bulgaria”. Si daca tot e vorba de litoral, acum in plin ianuarie, as aminti ca exista desigur si forme corecte ale lui “pe”, ca in cazul lui “pe plaja” si “la plaja”. “Pe plaja, nisipul era fierbinte”, insa “la plaja au mancat carnati si au baut bere” (asta ca sa fim in ton cu mitocania folosirii lui PE !).

mirgarea lui PE

am fost atentionat de Irina S. ca PE mai si dispare din unele locuri! Si lasa o impresie la fel de proasta: “Cartea care am cumparat-o” (in loc de “pe care am cumparat-o”) sau “prajitura care am mancat-o”. Nu comentez apententa Irinei pentru carti si prajituri (o combinatie, as spune, destul de bruxelleza! – daca ar fi sa consideram prajiturile cu ciocolata din piata Sablon).

Ce mi se pare interesant aici, e ca PE dispare in mod inadmisibil dintr-un loc, acolo unde “omul recent” e prea lenes pentru a folosi doua cuvinte (pe+care), si apare in alte locuri, inflationist, acolo unde n-are ce cauta.   Pare deci ca migreaza, intr-un mod straniu. (Prepozitia asta pare sa refaca drumul noilor nostri emigranti: dispar cu totul din satele romanesti, si apar acolo unde italienii nu si-i doresc…)

ca la noi la nimenea? nicidecum! în Franţa se întâmplă ceva similar…

Matei imi scrie: As vrea să mai adaug că şi în franceză asistăm la acelaşi fenomen: “à” este înlocuit cu “sur”. “Je vais à Marseille” devine mitocăneşte “Je vais sur Marseille”.
Aş adăuga însă că în Franţa pare să fie doar o problemă pentru vorbitorii de limbă franceză cu un nivel scăzut de cultură. De observat că în România problemele de mai sus sunt generalizate!

ce spun dicţionarele limbii române

conform dexonline, http://dexonline.ro/search.php?cuv=pe nu am gasit nicaieri in dictionarele limbii romane, nici chiar in cele relativ recente (2004), notata utilizarea lui “pe” cu sens de “pentru” (comisia “pe”/in loc de “pentru”/ probleme sociale).

câteva texte de referinţă despre utilizările noi ale lui “pe”

Rodica Zafiu, în România Literara nr. 9/2005: “PE” familiar

Rodica Zafiu, în România Literara nr. 38/2001: ” ‘În’ sau ‘pe’ Internet”

Cătalin Sturza, în Blog de jurnalist cultural: “(Lingvistice) Care pe care”

Valeriu Ungureanu, în blogul Valu(l): “Scriu corect în Internet?” - despre sintagma “pe internet” sau “în internet”

Amenzi CNA pentru folosirea greşită a limbii române: CNA a somat 3 televiziuni pentru greseli de limba româna (Unii merg mult mai departe cu corectivele si coerciţia… Dar e, in definitiv, un semn bun pentru constientizarea problemelor de coerenţă a limbii!)

(lista de completat…)

Rodica Zafiu – Despre prostie, iarăşi…

Un articol excelent al Rodicăi Zafiu, în Dilema din 7 ianuarie 2010:

În spaţiul discursiv românesc, judecata de valoare care operează cu termenii prost şi inteligent are o frecvenţă neobişnuită. Pare a fi chiar principalul criteriu de împărţire a semenilor: nu după norme etice şi coduri sociale (bunătate sau onoare, bunăoară), ci după abilităţile intelectuale. E o practică adesea iritantă, pentru că bunăstarea şi echilibrul vieţuirii comune depind în primul rînd de deprinderile etice, în vreme ce inteligenţa deviază uşor în şiretenie şi şmecherie, scuzînd orice inconsecvenţă şi orice colaboraţionism. Obsesia deşteptăciunii are totuşi un ce reconfortant, pentru că – prin doze constante de cinism – oferă energie (fie şi negativă), curăţind pojghiţa adesea adormitoare a conformismului social.

restul articolului îl puteţi citi în Dilema, aici!

Bucureştiul sunt de fapt Bucureştii

ma bucur sa mai gasesc si alte pozitii similare cu a mea… Am impresia ca avem de-a face cu o trezire a intereselor pentru limba si modul in care ea este folosita.

http://art-historia.blogspot.com/2009/09/bucuresti-bucurestii.html

iata si un fragment, semnat de Radu Oltean:
“Cand va mai vine sa ziceti Bucurestiului, ganditi-va ca numele orasului vine de la urmasii lui Bucur, care e mai multi. D-aia forma corecta si academica e LA PLURAL. La fel se formeaza si la orasul Iasi-Iasii (se pare ca de la numele unor barbari migratori, care si ei e mai multi), Ploiesti-Ploiestii (etimologic, ”Ploiesti” se pare ca vine de la un anume ”mos Ploe” – teoria lui Iorga, in timp ce Sevastos ia in calcul ca numele orasului sa vina de la ploaie, ca fenomen meteorologic-contributie Lucian Vasile), Focsani-Focsanii (de la un Focsa), etc. As dori, daca vreti, dragi cititori, sa raspanditi cat puteti acest articol. Poate ajunge si pe la ochii ziaristilor si primarilor.”

Caragiale despre români

o notă care nu pare la subiect, dar de fapt este, cumva:
am folosit textul scrisorii lui Caragiale către Vlahuță (îl puteți citi, e minunat, aici) pentru grafica de mai jos. E, practic, un joc vizual de-a textul.

subiectul se leagă cumva de pesimismul meu à propos de capacitatea românilor de a se scoate afară din mlaştină, trăgându-se singuri de păr, ca Münchhausen.
De remarcat că cel mai des folosit cuvânt în textul lui Caragiale este “şi” – de departe.

actualizare, 7 iulie 2009:

am scos cuvintele de legatura, pentru o imagine mai interesanta, si am recreat grafica de mai sus. De data asta, Wordle a folosit alte culori si alta compozitie:

despre “locaţie” şi alte anglicisme cu sens greşit (sau despre diletantism ca factor generator al limbii române)

În boom-ul imobiliar al anilor 2004-2007, locaţie a devenit un termen predilect în limba presei româneşti. Şi cum presa e la fel de deşteaptă ca poporul pentru care scrie, nimeni nu s-a gândit să deschidă un dicţionar şi să verifice acest termen.

E evident că locaţie a fost preluat mimetic din engleză, unde el înseamnă o poziţionare geografică, loc, sit, spaţiu marcat in mod special, etc. In lumea filmului are sens de “loc in care se filmeaza” (on location). Locaţie vine evident din latinul “locus” si deci are aceeaşi origine ca şi românescul “loc”. Cum însă “loc” e în româneşte prea ambiguu, cineva a simţit nevoia să preia cuvântul englezesc exact la fel, fără să ştie sau să verifice că locaţie există în limba română demult, e importat din limba franceză, unde are alt sens, şi înseamnă, în română ca şi în franceză: chirie. Utilizarea clasică, în româneşte, este: a lua în locaţie un spaţiu.

Sigur că orice termen poate fi schimbat într-o limbă, sau înlocuit cu altul nou, dacă asta se decide de comun acord. Ce e însă frapant în limba română, e cum ea pare, în evoluţia ei din ultimii ani (sau poate din totdeauna?)  expresia unui diletantism perpetuu. Pentru că ce altceva decât agramarea poate duce o întreagă naţiune către utilizarea aceloraşi cuvinte, cu sensuri mereu schimbate? (Locaţie şi a aplica sunt doar doua exemple).

locaţie în româneşte:

LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. ♢ Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
sursa: DEX ’98 (www.dexonline.ro)

in engleză:

Main Entry: lo·ca·tion

Pronunciation: \lō-ˈkā-shən\

Function: noun

Date: 1597

1 a: a position or site occupied or available for occupancy or marked by some distinguishing feature : situation b (1): a tract of land designated for a purpose (2)Australian : farm , station c: a place outside a motion-picture studio where a picture or part of it is filmed —usually used in the phrase on location

2: the act or process of locating3: the placement of baseball pitches in a particular area of the strike zone ; also : the ability to control the placement of pitches

(sursa: Merriam-Webster)

în franceză:

LOCATION, subst. fém.

A. − [Correspond à louer] Action de louer quelque chose; résultat de cette action. 1. [L'obj. est un bien immobilier] Agence, contrat, prix de location. La location ou l’acquisition des meilleurs herbages exigent de gros capitaux (Wolkowitsch, Élev., 1966, p. 154).

♦ À location (vieilli). Maison à location; prendre à location. Par exemple, pour 200 francs, nous avons à location une bonne maison, bien bâtie, avec un jardin (Sand, Souv. de 1848, 1876, p. 45).

♦ En location. Avoir, prendre en location. Les Beauvilliers en location, n’ayant plus le toit des ancêtres (…) : est-ce que, vraiment, ce ne serait pas à mourir de honte? (Zola, Argent, 1891, p. 368) :

1. Cette maison, qui avait longtemps appartenu à une famille de province qui dédaignait de la mettre en location, avait été vendue, il y avait environ six mois, à une jeune femme vêtue de noir…
Ponson du Terr., Rocambole, t. 2, 1859, p. 75.

(sursa: CNRTL)